Calatorie in oceanul trecutului(Concurs RPG)

[Briana Brighton]

Ajunsi la subsol, Dumbledore rosti o vraja intr-o limba necunoscuta fetelor.Indata poarta se deschise, iar in fata lor aparu un tunel intunecat.Fetele privira tematoare acel imens mormant prin care trebuiau sa treaca pentru a ajunge la ceaun.Si, pe langa asta, trebuiau si sa se lupte cu o creatura necunoscuta.Mary era in anul V, iar Hermione doar in anul II... erau prea tinere pentru a muri si vrajile pe care le stiau nu erau indeajuns de puternice.

"Veti reusi! Stiu asta! " le spuse McGonagall, tinandu-si mana pe umarul nepoatei sale.
Mary o privi pe prietena sa timp de cateva secunde.Nu mai aveau nevoie de vorbe, intelesera amandoua ceea ce simteau si erau mai hotarate ca niciodata sa recupereze ceaunul magic in care urmau sa prepare potiunea.
"Vom aduce ceaunul sau vom muri incercand." spuse Mary hotarata.Nu ii mai era teama de moarte.Oricum viata lor nu ar fi avut sens in acel trecut si daca aceea era ultima sansa, nu aveau voie sa o iroseasca.
Cercetasa o lua de mana pe Hermione si pornira amandoua prin tunel, fara a privi inapoi, gandindu-se doar la ce se va intampla in urmatoarele zeci de minute.

Lumos! soptira ambele fete, iar indata tunelul se lumina.Acea rasfrangere a razelor ce porneau din baghete nu le aduse insa mai multa siguranta, ci le ingrozi.Pe pereti erau urme rosiatice, iar Hermione nu putu sa nu se intreba daca era sange.Pe margine, dare de apa, curgeau in sensul in care mergeau fetele, iar mirosul de aer inchis, imbacsit nu le lasa sa respire.Acolo razele rosiatice ale soarelui nu ajunsesera niciodata, iar adierea vantului nu improspatase atmosfera.La un moment dat Mary scoase un tipat stins, i se paruse ca a vazut un craniu, insa apoi intelese ca fusese doar iluzie optica.In acel lugubru mormant orice ar fi fost posibil, iar orice mic zgomot le determina pe fete sa isi inclesteze mai tare degetele pe baghete si sa asculte atent, asteptand aparitia monstruasei creaturi.De la o vreme, linistea devenise apasatoare, iar cercetasei i se parea ca aude zgomote, care in realitate le avea doar in mintea sa.Tacerea si suspansul erau aproape de nesuportat, iar tunelul parea mai lung decat se asteptasera.

Trecuse zece minute de cand mergeau luminate doar le baghetele magice, insa li se parea ca au trecut ore intregi lipsite de orice miscare.Daca la inceput vorbisera in soapta, acum amandoua mergeau tacute, una langa alta, intrebandu-se daca nu sunt urmarite sau daca peste cativa pasi se vor lovi de acel montru necunoscut.In departara zarira o luminita si grabira pasul pentru a afla ce se ascundea in acel loc.In timp ce se apropiau luminita se marea, iar in scurt timp zarira conturul unui ceaun.Lumina de la distanta, iar fetele se intrebau daca stralucirea lui vine din exterior sau chiar el produce aceastea argintie lumina.

Il gasisera in sfarsit, iar la un pas de salvarea lor.Mary incerca sa rosteasca Accio!, insa Hermione ii aminti de ce le spusese Dumbledore.Astfel, fetele ramasera nemiscate, asteptand sa se intample ceva.Nu stiau ce insemna acel ceva, insa nu indrazneau sa se apropie de ceaunul de argint, sa paseasca in sanctuarul in care era pastrat acesta.
"Mary...."
Cercetasa, auzind glasul stins al prietenei sale, se intoarse spre ea.Chipul cuprins de spaima al prietenei sale o izbi.Hermione o privea fara sa mai poata rosti niciun cuvant, apoi dintr-o data se schimba si hotarata rosti:
Locomotor Mortis!
Atunci Mary intelese ce se petrece si se intoarse.In spatele ei se afla o creatura cam de doi metri.Capul imens amintea de un lup, insa pe spate avea pene cenusii.Aripile ii lipseau, insa labele sale erau imense, cu ghiare lungi, puternice, capabile oricand sa sfasie.Din cauza vrajii lui Hermione, creatura nu isi mai putea misca picioarele, insa Mary stia ca nu va dura prea mult.Asa se si intampla, fetele nu avura timp sa ia ceanul caci vraja isi pierdu efectul, iar monstrul se indrepta spre ele furios.
"Petrificus Totalus!" striga Mary, insa vraja era mult prea slaba pentru a invinge acea creatura.
"Petrificus Totalus!" "Petrificus Totalus!" strigara amandoua , iar 2 jeturi de lumina il lovira pe monstru, care ramase nemiscat, cu ochii iesiti din orbite, la un pas de ale ucide cu ghiarele sale pe fete.