BFF until one of us dies

[Ada McNair]

OOC: cam multe descrieri.. adica..nu chiar foarte multe.. dar daca este concurs rpg , trebuie sa ma sacrific ;

Era o zi destul de draguta . Orele se terminasera lasand in urma doar un rotund imens de lumina ducandu-se dupa lac . Mereu si-a dorit sa vada apusul , dar niciodata nu a avut curajul sa-l priveasca . Pleca la fel cum venea . Era atat de ciudat . Atat de repede se ascundea , dovada clara ca in cateva momente totul se poate termina . Simtea nevoie acum de acel apus mai mult ca niciodata . Poate isi revedea prietenul de mult pierdut . Acel prieten care acum era sus , in ceruri si probabil o privea si ii asculta orice gand .
O apuca plansul gandinduse , asa ca se indrepta repede spre lac . Pe drum ii alte mii de ganduri ii inundau mintea . Era asa o liniste incat gandul nu se putea duce in alta parte . Te obliga sa te gandesti la ce este mai rau , si ce te-a facut mai mult sa suferi .
Se apropie incet de malul lacului , veninudu-i in minte imaginea prietenului ei inecandu-se si cerand ajutorul pe care Ada stia ca nu poate sa i-l dea . Ii era asa de dor de zambetul lui , de berile baute impreuna cu el , de melodia "Snow" pe care o punea mereu la rockoteci . Ii era dor de tot!

Inchizand ochii si prelingandu-se pe obraz cateva lacrimi , observa un corp inert undeva nu prea departe . Poate la 6 metri de lac .
" Hogea! " spuse Ada uitandu-se la corpul care nu se misca deloc , si care parea ca se tot cufunda mai adanc... si mai adanc.
" HOGEA?? " striga fata din nou , dar nimic nu raspunsese . Credea ca innebunise . nu putea fi el . El era mort , si nimic nu il putea invia .

Isi dadu repede roba jos , ramanand doar in niste blugi si un tricou larg . Se arunca in apa , pentru ca nu ii era frica . Daca isi putea da viata pentru cineva , o facea .
In timp ce apa ii intra prin toate orificiile , se gandea la hogea si la faptul ca el murise pentru aceeasi cauza .

Ajungand langa baiat , il ridica repede la suprafata si incepu sa planga langa el . Stia ca nu poate sa ajute cu nimic , dar spera ca inca este in viata . Nu avea timp sa ii verifice pulsul deoarece lacul acela era mult prea periculos pentru a pierde vremea. o singura miscare gresita si totul se ducea .

Dupa multe chinuri , Ada ajunse la mal cu corpul baiatului in brate . Era atat de palid si avea buzele atat de vinete . Se sperie , dar observa ca mai are puls . Incepu sa sara pe el , sa faca ceva pentru a-si reveni . Nu facuse toate cursurile de prim-ajutor , iar la vrajile de vindecare era tot timpul atenta la altceva . Nu se gandise niciodata ca o sa-i foloseasca . Nu se gandise niciodata ca o sa i se intample chiar ei . Din sutele de elevi de la Hogwarts .

Se uita la el speriata . Se uita la el ca la un obiect stricat . Ca la o jucarie careia i-ai rupt capul fara sa vrei .
I se facea rau privindu-i mainile albe si ochii inchisi .
Ii atinse fata cu degetele ei lungi , sperand ca este ca in basme . Ca isi va reveni doar de la o atingere sau doar de la niste cuvinte magice .

Apusul incepu . Lumina se scurgea usor , la fel ca si amintirile . La fel ca si viata din acel baiat . Asa credea ea . Lumina cazu pe fata baiatului , iar un zgomot ingrozitor o facu pe Ada sa tresara.
Baiatul tusi o groaza de apa , care acum se facu o balta . Ada se uita la el uimita incepand sa-l ia in brate .
Baiatul murmura ceva , dar din nou fu intrerupt de o imbratisare imensa , lunga si dureroasa a Adei .
" Esti bine ? " intreba Ada zambindu-i larg . Era foarte mandra de ea , si se abtinu sa nu planga . Baiatul facu o fata prostita pentru ca probabil nu-i placeau imbratisarile in genul .