Calatorie in oceanul trecutului(Concurs RPG)

[Hermione McGonagall]

Hermione era disperata.Nu stia ce sa faca.Vraja lor fusese destul de puternica incat sa il pietrifice pentru cateva secunde,dar nu fusesera destule pentru a putea lua ceaunul si a iesi de acolo.Hermione incepu sa tremure in timp ce se uita la monstru.Deodata observa ca avea un fel de membrana pe ochi,asta insemnand ca este orb.Asta era sansa lor...poate singura.Hermione stia ca acesta este o slabiciune,dar nu le putea ajuta prea mult.Orice miscare brusca le-ar fi putut condamna la moarte.

Hermione se uita la Mary si mima incet:"Este orb!",iar Mary intelese.Si ea stia ca trebuiau sa faca miscari lente si mici.Desi se simtea oarecum fericita nu rasufla usurata.Nu stia cat de mult le-ar putea ajuta acel defect al monstrului.
Dar Hermione nu avea de gand sa gandeasca asa,dorea sa profite de acel defect la maxim si stia exact cum.Isi potrivi bagheta cu grija in timp ce se uita la monstru cu respiratia intre-taiata.Observa ca acesta nu facu nici o miscare ingrijoratoare.
Desi isi scosese bagheta nu stia ce sa faca.Nu cunostea acel monstru...desi parca il mai vazuse undeva.Parca mai vazuse undeva acele pene atat de fine si matasoase incat parca reflectau lumina provocata de ceaun.Amintirea o lovi brusc,poate prea brusc pentru ca zambi de fericire si scoase un tipat scurt.Asta fu pentru monstru semnalul de inceput asemenea jucatorilor de fotbal care isi incep jocul la fluierul de inceput.
Fata stia ca a gresit,dar stia si ce trebuie sa faca.Curajul ii pierii brusc atunci cand creatura urla,iar sangele ii ingheta.Nu se putea misca,nu putea respira.

Creauta incepu sa dea din labe in toate pertile,dar mult mai sus decat nivelul fetelor.Acestea alergara si se unira.
"Ce ai facut,Hermione?"intreba Mary speriata.
"Stai linistita.Avem avantaje:in primul rand este orb...nu ne poate vedea,dar ne poate simti si auzi.In al doilea rand am citit despre el...de fapt bunica mi-a spus odata despre el...punctul slab este coada.Are ceva in ea care il tine in viata...daca scapam de ea,scapam de monstru.Intrebare este:cum ajungem la coada,cand este atat de agitat?"ii explica Hermione putin rezervata.Nu dorea sa ii ofere sperante prea mari,cand nici ea nu credea in reusita lor.
"Am putea folosi...Incendio!"spuse Mary incet.
"Hm....nu stiu ce sa zic.Asta nu ne va afecta in vreun fel?"intreba Hermione nesigura.
"Nu stiu!Nu am mai folosit pana acum vraja asta!"spuse Mary incet cu privirea in pamant.
"Totusi...putem incerca.Sper sa dea rezultate,dar..."spuse Hermione nesigura."Fa-o tu ca esti mai mare!"
Mary se ridica si isi scoase bagheta,apoi o indrepta spre coada monstrului.Spuse incet dar sigur:"Incendio!"Un jet de flacari iesira din varful baghetei fetei,dar trecura la un milimetru deasupra cozii creautrii.Mary mai incerca o data dar si de data asta rata.Coada monstrului nu statea locului.
Hermione se feri in ultima clipa de laba monstrului.Isi potrivi bagheta si cu o hotarare de fier a urlat:"Incendio!".Un jet de flacari iesi din varful baghetei fetei si si indrepta sper coada monstrului,retezand-o.Monstrul scoase un urel,apoi cazu fara suflare.Hermione rasufla usurata si cazu in genunchi.Ii dadura lacrimile de durere.In timpul vraji,flarile ii arsesera mana pana la cot.Durerea era insuportabil,iar durerea de cap provocata de urletele fiarei o faceau sa se simta mult mai rau.
Cu toate astea se ridica si impreuna cu Mary scoasera ceaunul de acolo.Ajunse la suprafata,Hermione cazu in bratele bunicii ei.Nu mai putea suporta durere.Dumbledore se apropie de ele si spuse:
"Va felicit!Sunteti uimitoare!Eu si ceilalti profesori vom face potiunea.Mary ne va asista,iar tu vei ramane in Aripa Spitalului."
"Nu!Dati-mi un calmant,bandaati mana si voi veni si eu.Nu am trecut prin toate astea ca acum sa nu particip la pregatire."spuse Hermione furioasa.
"Dar,Hermione...."incepu Mary.
"Am zis ca nu raman in spital."
"Bine,dar trebuie sa ajungi acolo,ca sa te bandajam."spuse McGonagall bland.
De data aceasta Hermione nu protesta.In timp ce mergea se gandea la reusita lor.Fericirea era atat de mare incat nu mai simtea durerea.Era fericita ca in sfarsit se poate intoarce acasa.Dar totusi cand se gandea la plecare simtea cum i se strange inima.Nu ar fi trebuit sa fie mai fericita de atat?Ce o retinea sa plece,sau sa fie fericita?