Dubla festivitate.

[Roland Delaney]

A doua zi, dupa ce Roland se calmase oarecum, isi recapatase, in lumea lui, forma fizica revenise in regatul zanelor...............Era foarte calm, asa de calm incat putea sa foloseasca si magie alba in forma demonica, i se parea un lucru bun, totusi ranile din palma sa dreapta, rani care ramaneau ca niste fire albe, nu vroiau sa se vindece, de aceea se duse la Reagan. Ea era singura care putea sa-i vindece ranile..........Evident daca ar mai fi dorit dupa ce o luase razna ieri.............................

Merse prin castel pana nimerise camera lui Reagan..............Intrase fara pic de ragaz, nu l-ar fi deranjat daca era goala parca nu mai vazuse in viata lui o femeie goala.

Reagan sper ca nu te superi de ce am facut ieri, asta e un dezavantaj psihologic al unui demon. Ne infuriem foarte repede, bine e ca ma pot calma foarte repede..................

Venisem tot prntu un favor, dar sa stii ca nu sunt chiar asa de indispensabil cum ai dat de inteles ieri, stiai ca iti protejez rasa inca de la aparitia ei de niste demoni, ca vrajitoarele nu ve prind deparece eu ma las capturat adesea de ele. Nu, nu stiai..........................In fine vroiam sa te rog sa-mi vindeci ranile din palme.

Si intinzand i fata sa palmele, isi dadu jos manusile, palmele lui erau acoperite in cicatrici albe, toate la fel de albe. Ceva totusi le diferentia magia alba din fiecare era diferita.......................Acele rani erau forma fizica a efectelor vraji asupra magiei lui.......................In mod straniu chiar si forma fizica umana nu era perfect adaptata pentru magie alba.