BFF until one of us dies

[Roland Delaney]

Roland isi dadu seama de ce e vorba, ea credea ca il va pierde in favoarea ei. Acea fata banala care nu il facea deloc sa-i pese de ea, singurul lucru care ii atrase atentia fu dorinta ei de a deveni baiat. O incercare dea sa de a isi folosi magia, o parte din magia pe care nu o mai folosise de cinci secole. De ce i-ar fi pasat de Ada asa de mult, ea era umana, ar fi murit candva. Invatase demult sa nu se ataseze de oameni decat daca intentioneaza sa le ofere nemurirea. toti erau perisabili, dar oferindule nemurirea ii facea prieteni vesnici ai sai. Rareori facuse acest lucru Deea era cam a saptea persoana care primise acest dar, si era singura inca in viata dintre cei care primisera darul. Ceilalti au inebunit cand si-au vazut familiile murind, toti cei pe care ii cunosteau ei mureau. Sapte oameni cu nemurirea inzestrati, sapte oameni la nebunie condamnati.

Ceea ce facuse el atunci, faptul ca ii lasase singuri, fusese greseala lui, stia ca doar riscandu-si viata putea sa reuseasca sa o aduca pe Deea alaturi de el, altfel ii era foarte dificil. Ar fi putu paria ca va fi atacat. Spera sa-l salveze Deea insa Ada, cea care dorea sa fie baiat, ii fusese salvatoare. Realizase lucrul asta de cand era in apa, nu ii placea insa nu avea cum sa se opuna.

Ceea ce facuse Ada chiar in clipa urmatoare discutiei lor il enervase, ar fi trebuit sa ramana mai mult timp lesinata. Vroia sa testeze o abilitate a Deei, el avea tentacule, vroia sa verifice daca si Deea le avea. Eficienta lor era maxima. Ada ar fi fost inebunita ulterior transformata si cu un tatuaj care ii permite sa se transforme.....Tot ce trebuia sa faca era sa-i stimuleze Deei spatele, nimic mai simplu decat asta.

Deea hai sa te joci putin cu Ada, cred ca ar fi bine ca tu sa-i indeplinesti dorinta si nu eu, cred ca asa e cel mai bine sa nu crezi ca te insel. Poate, hei, chiar iti va trece si durerea.

Si o ajuta sa se ridice in picoare. Deea il prinse de mana si se ridica usor si elegent chiar daca avea lacrimi in ochi. Roland se apropie de fata eu si ii saruta lacrimile sangerii sorbindu-le cu sete. Pana si lacrimile ei il fascinau.

Orice insemna Deea il fascina, orice insemna Deea el iubea. Ceva totusi ar fi vrut sa afle. Acum cat timp era in forma sa de fata. Deea s-ar simti bine cu el asa. Incepu foarte tandru sa-si plimbe degetele dealungul sirei spinarii Deei, era placuta senzatia dintre hainele delicate ale Deei pielea ei si a lui. Adora senzatia aceea. apoi isi intinse toata palma peste spatele ei, trimitea mici socuri prin care o stimula. Tentaculele isi facura simtita prezenta...Erau totusi inca tinere asa ca nu-l atacara pe Roland ci pe Ada. Roland incepu sa rada.

Ada care era cazuta pe jos, deabia reusise sa se ridice in fund, fu rapid luata in aer de tentaculele care iesira din spatele Deei. Tentaculele o asaltara pe Ada, o lasara in costumul evei si nici macar deoarece in recesiune nu mai avea nici frunze. Apoi incepu actiunea propriu zisa. Tentaculele Deei , acum fiind de capul lor, se jucau cu Ada cum doreau ele, Ada era papusa lor, in sensul mai putin dragut.

Roland statea calm isi aprinse o tigara si ii inmana si Deei una, nu se gandea nici macar umpic sa se bage intre ea si tinta ei. Era inutil, tentaculele erau nebune, faceau tot ce doreau, nu ascultau de nimic si de nimeni.

Presupun ca faptul ca nu opresc tentaulele tale chiar daca stiu ca o vor inebuni pe Ada, iti dovedeste cat de mult inseamna ea in comparatie cu tine. Un singur lcru nu vrei sa ne jucam in trei