Darkness is my name

[Roland Delaney]

Il imbrasisa puternic si il saruta pe frunte,iar Roland facu niste ochi mari,si deveni o tornada din flacari. Era un incendiu viu, nimeni nu parea sa fie ranit. El stia cine era acel copil, stia foarte bine. Ea isi dorisemereu, si cand zic ea ma refer la Ariadna, un fiu cu Roland. Roland refuzase, nu isi permitea sa creeze un nou membru ashcroft la acea vreme. Era ceva ce-l deranjase intr-o zi. O zi din viata lui pe care nu si-o amintea deloc. Era o zi pierduta din istoria sa, acea zi lipsea cu desavarsire. Ii daduse Ariadnei o fiola magica. Fiola continea sangele lui. Considerand ca demoni Ashcroft nu erau mari fani ai contactului fizic se puteau reproduce si prin sange. COpilul acela exact in acel fel era facut, mai corect zis creat, si acum fiind gresit, adecvat ar fi nascut.

Acel copil era fiul sau, problema era ca nu se manifestase deloc puterea lui, doar cea a modificari varstei pe care inca nu o controla perfect. Era totusi stranie aparita sa, era stranie forma sa fizica. Era precum un copil, avea peste 800 de ani, cel putin asa credea Roland. NU, putea sa fie mai in varsta dupa cat intuneric acumulase in el, putea sa fie mult mai in varsta. El se temea de asa ceva. A incercat sa sigileze cu o vraja acea fiola, a reusit, lucrul care o face sa se deschida era pericolul iminent asupra Ariadnei. Ce ar fi putut Ariadna face ca sa se deschida fiola.....Oare isi pusese viata in pericol doar pentru ca vroia sa aiba un copil, doar din acest motiv. De ce sa-si riste viata, sta ca putea sa-i fure san......Nu, acum isi dadu seama in acea zi exact in acea zi ii furase destul sange ca sa faca acel copil. Cand el plecase, cand o ascunsese in acel loc, atunci probabil, din cauza singuratati folosise sangele pe care i l-a furat.

Fiind inca o flacara vie se intoarse catre Ariadna, o privi prelung, nu mai era caldura in ochi lui, era nervoss, iritat, manios...Plin de furie chiar, nu simtea nici un fel de dragoste in acel moment.

De asta nu-mi amintesc eu acea zi, de asta nu stiu eu ce s-a intamplat atunci, ce mi s-a intamplat. Am crezut ca eram doar socat din cauza unui lucru, ca e un alt sistem defensiv al corpului meu, am crezut ca e ceva bun in ceea ce mi s-a intamplat.....A fost bun der nu pentru mine, a fost bun pentru tine, pentru dorintele tale.......Chiar asa de mult iti doreai un copil, o fiinta sa-ti fie alaturi, sa nu fii singura. Puteai sa-mi ceri asta sa stii.........sa-ti aduc pe cineva care sa-ti fie alaturi, as fi inselat lumea ca s-a sinucis si ti-l aduceam aici, orice om ti-ai fi dorit sa ai alaturi................Dar tu..................tu....................

Ariadna nu era deloc speriata, stia ca flacarile nu-i puteau face rau, acele flacari erau doar o manifestare non fizica a suparari lui. Cand ea fusese ranita se intamplase la fel. Roland se dusese la omul care o ranise si il distruse, cu propriile maini......Asta era scopul existentei lui. Cand inebunea nu stia ce face. Momentele in care se trezea si-si dadea seama ce facuse erau chinuitoare pentru el, nu vroia sa fie asa, nu-si dorea sa fie asa.

Ariadna se apropie si cand incerca sa-l atinga se fripse in flacarile sale. Roland vazu asta, o vazu la fel de clar ca lumina zilei.....Se ridica in inaltul cerului stand acolo se transforma intr-o bila de foc, o sfera imposibil de atins dar nici imposibil de patruns Deea era singura pe cae se pute baza acum. Ea era singura care-l putea scoate din acel loc.......Spera numai ca ea sa nu se fi speriat de faptele lui....