Dubla festivitate.

[Roland Delaney]

Roland crea un boom sonic in spatele sau si zbura cu Raegan in brate pna la sol, se izbi foarte puternic si o aseza blocand-o de la a mai pleca. Era rusinat. O saruta pe frunte si o privi in ochi transmitandu-i unul dintre multele variante ale lucrurilor care s-ar fi putut intampla. Ii comunica telepatic o imagine in care ea aparea cu niste rani in tot corpul, el era victorios dar ea era moarta.

Asa ceva ar fi fost posibil, ala e cel mai fericit caz, nu vreau sa fiu martor la asa ceva, chiar nu-mi doresc asta deloc...asa ca lasa-ma sa ma descurc eu cu ei, nu o fac din grandomanie ci din frica pentru ceilalti, mie tema pentru tine si pentru Sanara. Tu ai putea scapa dar ea ar fi consumata de intuneric.....Nu vreau sa se intample asa ceva. Regalia celor 7 dragoni imi e indeajuns pentru a-i infrange pe cei de sus dar daca esti su tu in preajma nu-mi permit sa o folosesc. E un risc la viata oricarei fiinte bune.

Deschise palma si un ochi se deschise, avea un curcubeu rotund in jurul centrului negru obisnuit. Era normal la acel ochi. Din el se manifestau numai flacari multicolore, flacarile se plimbara in apropierea lui Raegan si o atinsera usor, ii arsera putin pielea.

Intelegi acum ce vreau sa zic, poate te vei vindeca dar raul acesta nu vreau sa il tii minte. Nu acum, ai o datorie mai mare, tu trebuie sa le conduci pe zane, e datoria mea sa va apar. Ce paznic as mai fi daca nu pot bate singur niste demoni de o rasa mai slaba ca mine. Acum regina mea acorda-mi onoarea de a-mi face datoria fa ajutorul tau.