Mergând pe sârmã

[Ginny Malfoy]

MULTUMEEEEESC ><><
inseamna enorm pentru mine
sunteti cele mai taaari>< deci n'am cuvinte.. va multumesc de 12349958493934 ori
pun si capitolul II pentru comm'urile voastre superbe >< cap. asta nu e cine stie ce, dar trebuia sa ii fac o introducere si tipei asteia

Capitolul II – Megan

“Hai odata, Jasper!” tipa Beatrice.
“Asta pot face si eu, Bee,” spuse mama.
Beatrice isi dadu ochii peste cap si se duse dupa fratele ei. Profitand si de lipsa mamei, care iesise sa il ajute pe tata la bagaje, am intrebat’o din nou pe Claire:
“Esti…?”
“…sigura? Doamne, Meg, esti mai ceva ca babutele alea care ma opresc pe strada sa imi descrie pozitiile cele mai prielnice pentru un copil sanatos.”
“Sa mi le zici si mie,” am ras. “Dar…”
“Tu esti singura din familie atat de pesimista in privinta asta.”
“Beatrice sufera mai mult decat mine ca nu vei mai locui cu noi, dar se preface foarte bine,” am spus. Mi’am dat seama imediat ca nu era cel mai potrivit lucru de zis. Cu pesimismul meu, voi ajunge sa o fac pe Claire sa anuleze nunta.
Nu am apucat sa imi repar greseala, caci au venit o Beatrice vesela si un Jasper morocanos.
“Iar i’ai schimbat melodia de la telefon cu “I’m a Barbie Girl”, Bee?” am intrebat, amuzata.
Jasper sari de’un metru in sus, iar Beatrice chicoti.
Fratele meu deja isi dusese mana catre buzunarele blugilor, dar Bee zise, aparent nepasatoare:
“Neah. Mi’a fost lene.”
Doar eu am sesizat privirea ei de ‘Think, think’ pe care o afisase timp de o fractiune de secunda. M’am prins imediat.
“Unde este telefonul lui Jazz, Bee?”
Beatrice se bosumfla.
“In spatele veceului,” se resemna ea.
“Bee!”
“Bine, bine,” ranji sora mea, dupa care scoase telefonul din geanta.
Jasper bombani ceva ce aducea a ‘cine mi’a dat soarta asta cruda de a locui cu o droaie de fete pe post de surori uracioase?’ si se duse sa ocupe cel mai bun loc in masina. Beatrice ii ghici gandurile si fugi sa il opreasca.
“Cred ca zonele din apropierea veceului sunt ascunzisuri tipice Beei,” comenta Claire.
“Ei, da, dar nu e chiar atat de rea incat sa il lase pe bietul Jasper fara mobil trei saptamani in mijlocul pustietatii…”
“Pustietate la Londra?”
“Pustietate oriunde unde nu e telefonul lui.”
Am ras amandoua. Dupa aceea ne’am simtit luate pe sus de uraganul Mama, care ne’a dus in masina, unde Jasper si cu Bee inca se certau. Birui Jasper, iar Bee fu luata in fata, in bratele mamei.
Sosirea la aeroport, intalnirea cu prietenul tatei care ne ducea masina acasa, controale, imbarcarea si pana la urma am ajuns cu bine la locurile noastre. Aici am descoperit crima: Beatrice nu avea locul de la geam. Nici nu a apucat sa scanceasca bine, ca Jasper i’a si oferit locul sau. Asta nu pentru ca s’ar fi transformat peste noapte intr’un fratior grijuliu si dulce, ci pentru ca nu suporta oricum sa fie baricadat intre geam si cineva. Asta nu a oprit’o pe Bee sa ii fie recunoscatoare pana la adanci batraneti [ ma rog, asta zicea ea ] si, pana la urma, a adormit cu capul pe umarul lui.
“Claire,” am soptit, pe jumatate adormita.
“Yeah, Megan?”
“Nu uita sa incerci pozitiile alea recomandate de batrane. Tre’ sa asculti de oamenii in varsta.”
Ultimul lucru pe care l’am auzit a fost rasul ei cristalin – asta ca nu imi vine alt adjectiv in minte. Apoi am adormit.


Asa.. poze cu familia :

Beatrice


Jasper


Claire



Ps : S'ar putea sa pun si capitolul III pana la urma=)))) nu ma pot abtine=)))))
Apropo.. Megan are aproape 18 ani, ca veni vorba Beatrice are 13 jumate.. Jasper 16 si Claire 23.