Ala e un rasarit sau un apus? [join me!]

[Braxton Silver Contassy]

Ratacea pe coridoarele scolii, avand un mers in zig-zag, o sticla de bourbon in mana si o adanca speranta de a nu intalni in drumul lui vreun membru din staff-ul scolii. Era imbracat cu niste pantaloni lungi din matase, negri, iar pe bustul gol se putea observa tatuat in limba ebraica un verset din biblie. Credincios copilul, ce mai !
"Ce ti-e si cu usile astea....toate sunt la fel!" Lua inca o gura din potiunea fericirii. "Sa va ia draq!"
Se impiedica de propriile picioare si rasturna in caderea lui o masuta cu o vaza pe ea si un tablou, care-i ateriza direct in cap. Doamna din pictura respectiva scoase un tipat ascutit, fiind trezita brusc.
"Mai incet, cucoana! Imi faci probleme!" Se rasti acesta, masandu-si capul care-l durea in urma impactului. Personalitatea inramata privi uimita, apoi incepu sa planga, stergandu-si ochii cu rochia lunga de culoarea cerului senin.
"Hai, gata, las' ca se rezolva...te pun imediat inapoi!" spuse Braxton sensibilizat si atarna cu grija tabloul inapoi. Multumita, doamna ii dadu un sarut pe varful nasului.
"Mie mi-ar place de tine...stii...daca n-ai fii moarta de 500 de ani" continua beticul mangaind tandru rama aurie.
"Of la naiba! Am innebunit de tot! Am inceput sa ma dau la femei din tablouri...duc lipsa nu gluma."
Isi continua drumul, mirat ca nu trezise inca nicio persoana vie. Ajunse in cele din urma in bucatarie. Nu mai erau decat doua picaturi pe fundul sticlei, pe care le turna in cel mai apropiat ghiveci dupa care azvirli sticla pe geamul deschis. Ochii i se atintira asupra liniilor rosiatice ce impanzeau cerul.
"Maiculita...aia-i apusu' sau rasaritul?" Se aseza pe scaun si continua sa admire frumosul joc de lumini, cand...