Singura in noapte

[Ada McNair]

Ada lua bagheta Shayerei si o tranti de vreo 10 ori de un stalp.
- Nu se intampla nimic! spuse Ada enervata.
- Si daca mai dai in continuare cu ea de stalp o sa se inample. ii raspunse Shayera sarcastica.
- Ah. scuze...nu mi-am dat seama. Iar Ada afisa un zambet mare.

- Zambiti acum dragele mele caci nu o sa mai aveti ocazia. spuse Lucius afisand un alt zambet enervant. Vezi? Nici o vraja nu merge pe mine . Dar.... pe voi poate merge orice! Si mai rase jumatate de ora.
Atunci isi dadura seama ca Lucius nu fu lovit de nici o vraja. Era ca la inceput, in afara faptului ca avea putin praf pe roba.

Ada se indeparta de grup , si se duse la barbatul omorat de ea. O cuprinsera fiorii. Nu era in stare sa faca ani de Azkaban. Ii era foarte frica . Extrem! Era cea mai urata senzatie aceea ca stii ca ai omorat pe cineva . Pentru un moment se aseza in genunchi si incepu sa planga. Ii parea extrem de rau ca luase o viata de om. Dar atunci auzi un...
- ABRACADABRA!!
Ada intoarse capul speriata. Nu era o voce de fata. Era vocea lui Lucius!
- Ce? intreba Ada punandu-si mana peste gura de emotie.
Atunci , vazu un baiat cu gluga trasa peste cap pe jos , fara suflare. Ada incepu sa planga de teama. Putea fi urmatoarea , si nici macar nu a avut primul sarut.
- LA NAIBA! Se auzi Lucius.

- Cine a fost omorat? intreba Ada speriata.
- Oh! E de bine Ada! A fost omorat unul de-a lui. Acum o sa ne fie mai usor.
- Stai! Mai era unu' de-a lui?
- Da... s-a dovedit ca prietenii lui Federic nu ii erau tocmai prieteni. Si se auzi un oftat lung.
- Ah... e bine atunci ca a fost omorat.
- Da... dar era cel mai bun prieten a lui Federic... sau.... asa se credea.
- Imi pare rau...
- N-avem timp de asta! Fii atenta!
Atunci vraja Cruccio fu aruncata catre Ada......