Memoriile stinse, niciodata sterse

[Isabella River]

In timp ce Kennya si Letitia vorbeau in continuare, Luminita intra la Trei Maturi si salutand-o pe doamna de la bar, ceru un ceai de menta. Voia sa mearga la o masa, abia astepta sa stea jos..Toate mesele erau ocupate, si nu prea cunostea pe nimeni..O vazu pe Kennya si o alta fata pe care o stia doar din privire, si imediat ce-si primi ceaiul, se indrepta sovaitor spre masa lor..
''-Buna..''
''-Buna, Luminita! spuse Kennya. Ea e Letitia, Letitia Levitscki.''
''-Salut, eu sunt Luminita Limpede''.
''-Buna, imi pare bine.'' cele doua fete isi zambira si dara mana prietenos.
''-Pot sa stau si eu cu voi? Nu mai e nici o masa libera si...'' incepu Luminita.
''-Desigur, aseaza-te.'' spuse Kennya.
''-Deci..Noi ne gandeam sa mergem la Conacul Bantuit, putin mai tarziu..Vrei sa vii cu noi?'' intreba Letitia. Luminita parea putin surprinsa..
''-Pai..Sigur, de ce nu..Mereu mi-am dorit sa vad cum e acolo..dar nu am avut cu cine sa merg..sunt noua si..'' incheie Cercetasa. Isi tinea mainile pe ceasca cu ceai cald, si ei ii era putin frig. Isi netezi parul, care era putin ciufulit, iar suvitele blonde ii stateau anapoda.