Vara

[Guest]

Parea a fii o noapte cat se poate de linistita in Padurea Interzisa.
Uneori,tacerea era brazdata de catre un fosnait de frunze,slab,timid,care parca se impotrivea somnului.
Apoi,vazand ca nu primesc nici un raspuns,ca nici un greier nu-si canta balada obisnuita in semn de salut,isi inchideau si ele ochii,invinse.
Chiar si luna se ascunse in spatele unui nor,lasand stelele sa se joace in liniste,impingandu-se una pe alta pe cer.
Maya se plimba,cufundata in ganduri,pe poteca puternic luminata,fara o destinatie anume.
Ajungand langa un mar batran,incerca sa adune cateva fructe,dar mana i se incurca intr-o panza alba,lipicioasa.
Privi in sus,speriata,iar ceea ce vazu o facu sa se cutremure.O creatura cu opt picioare foarte subtiri,si ochi mari si negri,se indrepta spre ea.
Alerga disperata prin desisul padurii,facandu-si loc printre crengile copacilor.
Din cand in cand se uita peste umar,pentru a se asigura ca paianjenul era departe de ea.
Neatenta,se impiedica de o buturuga,moment in care paianjenul urias o ajunse din urma si se napusti asupra ei.
Tipa cat putu de tare,iar in momentul urmator se trezi pe podeaua din dormitorul fetelor,transpirata si speriata.

„Te simti bine?” o intreba pe un ton ingrijorat,colega sa de camera.
„Sunt...sunt in regula.Un cosmar.”ingaima Maya.
„Grabeste-te,vei intarzia la Micul Dejun” ii spuse fata,multumita de raspuns,inainte sa paraseasca camera.

Nu avusese cosmaruri de ani buni.Probabil stresul din ultima perioada se facea simtit.
Acceptase postul de profesoara de Previziuni pentru viitor,in curand o asteptau examenele si mai avea si note mult prea mici la Studiul despre Incuiati.
Facu un dus rapid,rece,ca sa o trezeasca din starea de transa,dar ramase pe ganduri in timp ce isi pieptana cu grija parul lung.Apoi imbraca o rochie alba,subtire,cu broderii bej,ca de vara si se incalta cu niste opinci simple.
Soarele lumina deja puternic pe cer,semn ca se facuse zi de-abinelea,iar micul dejun era pe cale sa inceapa.
Cobora in camera de zi a Ochilor-de-soim si observa ca era complet goala,ceea ce o determina sa o ia la fuga pe scari,pana in Marea Sala.
Se simti putin stanjenita cand trebui sa intrerupa micul dejun,pentru a se aseza la masa,fiind atintita de priviri din toate partile,dar reusi sa se aseze pe singurul loc liber de la masa.
Imediat,isi dadu seama de ce nu il ocupase nimeni pana atunci.In fata sa manca o colega din anul II,nu prea agreeata din cauza obiceiului de a vorbi foarte foarte mult.
Avea parul castaniu deschis,usor ondulat,ochii mici,caprui,cativa pistrui si un zambet larg,calduros.
Fata o saluta incantata ca s-a asezat cineva langa ea,iar Maya ii zambi politicos si facura cunostiinta.
Se hotara sa ii acorde o sansa,la urma urmei era mult mai bine decat sa nu converseze cu nimeni.
In doar cincisprezece minute cat devora painea prajita cu unt,afla totul despre viata Cameliei,caci asa o chema.
Ii povesti : cum puterile ei de vrajitoare au intarziat sa apara si a fost o surpriza pentru toata familia ca a primit totusi o scrisoare de la Hogwards,dar acum parintii ei erau mandri de rezultatele sale; cum ca pasiunea ei ar fii creaturile magice si ca parintii ei au o pasare Phoenix,pe nume Flamus,care a renascut chiar in primavara anului trecut; cum ca fratele ei,care deja a absolvit scoala de magie,in casa Cercetasilor,a descoperit un remediu puternic impotriva alergiei la arahide.
Maya o privea fascinata,uimita ca avea timp sa scoata cinci cuvinte pe secunda si sa faca loc sa treaca si oualelor prajite.
Cand farfuriile se golira si elevii incepura sa paraseasca Marea Sala,Maya isi aminti deodata ca avea de ispasit o pedeapsa.
Plimbarile ei nocturne fusesera observate de catre Profesorul de Farmece,motiv pentru care trebuia sa o ajute pe bibliotecara sa rearanjeze toate volumele.Fara magie!
Se ridica de la masa,oftand,fara nici o tragere de inima.Cine stie cate ore pretioase ii va rapi aceasta sarcina,ore in care putea sa se bucure de soare,alaturi de ceilalti elevi.
Spre uimirea si incantarea ei,Camelia se oferi,automat,sa o insoteasca.

`Cel putin,treaba va fii mai putin plictisitoare!`se gandi Maya,in timp ce urcau scarile spre biblioteca.

Ajunse acolo,bibliotecara lua o expresie severa si pe un ton,ce se vroia a fi impunator,le spuse ce aveau de facut
si parasi incaperea.Maya se stramba putin,ofticata ca pedeapsa aceasta insemna zi libera pentru ea.
Isi intoarse privirea.Pe podea erau asezate sute de teancuri cu manuale,ce asteptau a fii curatate si sortate.

„Cum o sa reusesc sa ma uit la toate?Cred ca sunt de ordinul miilor!Era costisitor si daca foloseam magia,dar apoi acum,cand mi-au interzis sa folosesc bagheta!” protesta Maya suparata.

Camelia,cu un zambet siret si facandu-i cu ochiul,ii atrase atentia ca ei nu ii interzise nimeni sa foloseasca bagheta.
Chipul lui Maya se lumina si nu se putu abtine sa nu o imbratiseze pe fata din anul II.`Un miracol!` isi spuse in gand.
Multumita,se aseza pe fotoliul confortabil al bibliotecarei,isi puse ochelarii pe care aceasta ii uitase mai devreme si incepu sa o imite,rautacioasa.
Camelia,razand in hohote,incerca sa se concetreze si isi misca bagheta de zor,curatand praful de pe carti si asezandu-le la locul lor.
Dupa o jumatate de ora de efort,biblioteca arata impecabil si Maya sari in picioare si aplauda.Intr-adevar,fata facuse treaba buna.

„Ar fii mai bine sa nu iesim inca.O sa banuiasca ceva necurat la mijloc.”sugera ea.

Fetele isi gasira de lucru bagandu-si nasul in dulapul bibliotecarei.Sertarele erau pline de scrisori vechi,pene,cerneala,romane de dragoste si o lista lunga cu cei care nu adusesera manualele imprumutate.
In timp ce Maya citea amuzata o declaratie de dragoste din Doamna Alice scrisa de John Firefellow,Camelia ii atrase atentia asupra unui album vechi cu fotografiile elevilor.
Judecand dupa paginile ingalbenite si copertile lipite pana la refuz cu MagicSchotch,avea cel putin treizeci de ani.
Copilaroasa,Maya se amuza de numele scrise sub poze,observand abia tarziu ca privirea Cameliei se opri asupra fotografiei unui baiat de vreo saptesprezece ani,cu parul lung pana la umeri,castaniu si ondulat,la fel ca al ei,ochii mici si ceea ce ii diferentia atat de mult,o figura mandra si multumita de sine.

„Fratele meu!” o lamuri.”A fost Sef de promotie si capitanul echipei de Vajthat.Toata familia mea era si este atat de mandra de el,numai despre el au vorbit toata copilaria mea.M-au facut sa ma simt oribil,mai ales ca puterile mele au intarziat destul de mult sa apara...”isi inabusi Camelia un gemat.

Maya ii puse prieteneste,un brat pe umar,incercand sa o linisteasca.De fiecare data cand cineva ii marturisea ce are pe suflet,nu se simtea in largul ei.
Poate incerca prea mult sa se puna in locul persoanei respective si avea mereu impresia ca nu este destul de serioasa,ca este neputiincioasa si nu poate ajuta cu nici un sfat.
Din fericire,situatia jenanta fu intrerupta de venirea bibliotecarei,care isi scapa uimita cafeaua,murdarind astfel covorul si asa plin de praf si scame.
Cum se asteptau,le acuza ca ar fii trisat si le ameninta ca vor fii pedepsite amandoua,mult mai aspru.Totusi,realizand deodata cat de curata era biblioteca acum,in comparatie cu ce fusese in urma cu o ora,se dadu batuta si recunoscu ca au facut o treaba exceptionala.
In timp ce curata covorul,cu niste vraji simple,cele doua fete parasira biblioteca fara sa-i ceara permisiunea,de teama ca va mai avea o schimbare de stare.
Maya,simtindu-se datoare pe viata pentru ceea ce facuse si vrand sa o faca sa se simta mai bine,o invita pe Camelia la o plimbare in jurul lacului.
Coborara scarile,fara sa se grabeasca,si nefacand nici un schimb de cuvinte,lucru alarmant pentru o persoana care,mai inainte,nu se oprea din vorbit.
Maya se simtea din ce in ce mai prost si incerca sa gaseasca un banc bun de spus,dar nu ii venea nimic in minte.
Avea obiceiul,bun sau nu,de a readuce zambetul cuiva prin cateva glume inocente,insa de data asta parea sa nu functioneze.
Nici nu a fost nevoie!De indata ce au iesit din castel si au simtit caldura soarelui si aerul curat,s-au molipsit amandoua de veselia celor din jur.
Camelia incepu sa trancaneasca despre cum citise intr-un ziar al Incuiatilor ca avea sa ploua peste doua zile,intrebandu-se tot timpul cum reuseau acestia sa ghiceasca atat de precis vremea.
Maya zambi amuzata,ca de obicei,fericita ca totul a revenit la normal si bucurandu-se de priveliste.
Lacul era mai albastru si mai viu ca niciodata.Papurisul,verde si inalt,il inconjura asemeni unui gard,lasand sa treaca prin el doar cate o broscuta ratacita.
Cerul era surprinzator de limpede,de parca cineva ar fii sters orice urma de nor de pe el.
Si cel mai frumos lucru,chiar si cel mai retras elev sau profesor,parasi intunecimea castelului pentru a rade cu pofta in caldura acelei zile frumoase de iunie.
Sirul de ganduri ii fu intrerupt de un strigat.Confuza,se uita in jur.
Se parea ca Reagen,o fata de la cercetasi si Ella,pe care nu o cunoscuse inca,le faceau cu mana,zambitoare.
Maya si Camelia se indreptara spre ele,iar cea dintai o prezenta pe noua ei prietena,celorlalte.
Relaxate,incepura sa discute despre cursuri,teme si examenele ce aveau sa vina.

Out of character: 1,452 de cuvinte.