Prietenie...

[Rachel von Precieux]

Cand in sfarsit fetele adormira,Hermione era inca treaza.Dupa ce vazu scrisoarea Bellei,incepu sa ii fie dor de vechii ei prieteni din cartierul ei,chiar daca erau toti baieti,se intelegea bine cu ei si ii erau tot timpul alaturi.Isi dorea sa o poata imbratisa si pe ea cineva,nu ca si prieteni vechi sau ca si foarte bune prietene....Era foarte fericita si cu cele trei prietene ale ei,Bella,Bellatrix si Luna care ii erau mereu aproape si mereu o ajutau sa treaca peste toate.Dar voia sa aiba si ea pe cineva care sa ii poata spune toate secretele ei,care sa se duca la el cand era trista si el s-o alinte sau s-o consoleze......care s-o faca mereu fericita cand era impreuna cu el....Cu alte cuvinte,voia si ea sa fie indragostita de cineva.
Dintr-o data o apuca o stare de melancolie,si scotand mp3-ul primit de ziua ei, incepu sa asculte muzica,culcata pe patul ei moale si cald.Ii era de ajuns....Tot timpul ea era fata cea tare de caracter,fata care consola pe toata lumea cand avea o problema...dar pe ea,cine o consola?Cine ii ridica moralul?Se intoarse cu spatele la fete.Din ochi incepura sa-i curga lacrimi cristaline.Nu voia sa o vada nimeni plangand -chiar daca toti dormeau cine stie daca Bella se scula din nou ca dupa un cosmar lung-o facea foarte rar,asa ca pleca repede din camera.Se duse in locul ei preferat,acolo unde i se indeplineau aproape toate dorintele,in Camera Necesitatii.Cand intra,camera era "dotata" cu un pat,multe lumanari aprinse,o masa cu dulciuri si suc de dovleac si,in mod surprinzator,jurnalul sau pe care il tinea in cufarul ei cu lucruri......