Everything for passion

[Annie Granger]

Hello! Scriu si eu ca voi toti si am hotarat sa-mi impart creatiile cu voi. Am scris deja un fic, vara asta si chiar mi-ar placea sa-l cititit si sa va dati cu parerea, as fi foarte incantata sa aud alte pareri. Avand in vedere ca are 20 pag de Word, cred ca am sa pun cate 2 sau 3 pagini odata.. Vad eu.. S-au sa-l pun pe tot? Nu.. va tin in suspans.)
Totusi, am pus mult suflet in povestea asta, tin minte si acum noptile acelea. Nu e aventura sau ceva SF si doar o poveste romantica dintre 2 adolescenti de 15 respectov 17 ani.Mai precis, prezinta primul sarut al fetei...

Avand in vedere ca si eu mi-am facut atatea probleme cu "first kiss", pentru ca nu mai sarutasem pe nimeni pana anul acesta (AAA!! Am 15 ani, pentru Dumnezeu!), si toata lumea din jururl meu deja trecuse prin experientele astea ma simteam penibil... Nu stiu cum... Aveam o groaza de emotii, dar a fost superb . Nu am sa uit nici odata acea clipa..

Oricum, am scris acesta povestire doar pentru ca eram super entuziasmata si am zis sa-mi astern gandurile, sa-mi impart fantezia si in cuvinte. App, ce am scri este fictiune! Deci nu este nimic real! Totusi, la sfarsit, dupa ce pun toate capitolele am sa va spun ceva...Dar pana atunci mai este


Despre personaje nu are rost sa va spun pentru ca povestea este destul de scurta si va ve-ti da seama destul de usor despre caracterul lor etc...


PRIMUL SARUT

Capitolul 1

-Esti gata? ma intreba Ana nerabdatoare, fara sa mai suporte situatia.
-Imediat!! ma aud strigand din dormitorul meu dezordonat in fata celui mai urat cosmar al meu: sifonierul.
In ultimii trei ani abia daca mi-am mai cumparat vreun tricou sau vreo camasa, pentru ca nu ma mai interesa felul in care aratam. Eram intr-o continua cursa cu scoala si cu parintii si abia daca mi-am dat seama ca nu am nimic de imbracat pentru festivitatea de sfarsit de an , pana acum…
-Plec fara tine!! Daca nu-ti misti fundul aici in secunda asta vii singura la scoala!! aud un tipat de pe hol.
-Dar nu sunt gata!! ma milogesc eu si ma trantesc pe pat cu mainile pe fata. Aud cativa pasi si o vad pe Ana intrand in camera. Se uita la mine cu fata aceea de “la-s ca ma razbunt eu pe tine” isi incrucisa bratele si ma privi sfidatoare.
-Parca mi-ai zis ieri la telefon ca ai ales deja cu ce te imbraci, ma mustra ea.
O privesc o clipa si incerc sa-mi aduc aminte cand am zis asta.A!!! Cred ca atunci cand am obosit sa o tot ascult implorandu-ma sa imi aleg costumatia pentru azi, in timpul in care eu urmaream serialul meu preferat..OOOpps.
-Aaamm…Da..Dar vezi tu, eram cam ocupata, si tu nu ai putut sa ma suni mai devreme…incerc sa formulez eu o scuza jalnica. Ana insa nu pare sa inghita nimic din ce-i zic eu si se repede la sifonier.
Ma lungesc la loc pe pat si-mi las mintea sa hoinareasca.Pana la urma e ultima zi de scoala, ultima zi de clasa a VIII-a! In sfarsit scap de tot stresul si de toti colegii mei monstruosi pe care a trebuit sa-i suport timp de un an intreg. Dar cel mai bun lucru insa este ca ma desparte doar o vara de liceu. Tot timpul am citit despre experientele minuate pe care le ascund acesti 4 minunati ani, si abia astept sa fac si eu parte din viata de liceu, si sa trec prin toate situatiile fie ele bune sau rele.
Nu trece insa mult timp ca ma trezesc cu o bluza pe fata. Ma ridic in capul oaselor si imi vad toate hainele aruncate pe jos.
-Tu chiar trebuie sa-ti cumperi haine Saby, daca se uita cineva in hainele tale zice ca ai 10 ani nu 15. si zacand acestea ridica o fusta de pe jos. Fusta asta de cand o ai? De la revolutie? Acum abia daca-ti mai incape pe-un picior. Serios acum, tu chiar ai nevoie de haine!
Putin rusinata, ma ridic si ma apuc sa-mi strang hainele. Chiar nu suport sa mai primesc cateva critici de la prietena mea cea mai buna. Si mai ales in privinta felului in care ma imbrac. Nu mi-a pasat si nu am de gand sa incep de pe acuma sa devin obsedata de imbracaminte. Nu ca cineva de fata cel putin…
-Stiu, dar nah… Nici nu mai am bani, mi-am cheltuit toata alocatia pe cd-urile acelea si pe reviste si mai ales pe Ipod.. Ana se uita la mine necrezandu-ma insa dintr-o data devine ingandurata. O nu.. Asta e un semn rau.
-Hai sa vedem ce haine are mama ta. Trebuie sa aiba ceva decent…
-Nu.Nu. Nu. Nu .Nu. incerc cumva sa o fac sa-si schimbe directia insa o vad deja iesind val-vartej din camera mea.
Zece minute mai tarziu stau in fata oglinzii imbracata cu fusta neagra creion a mamei care mie imi vine pana la geninunchi. Cel putin port maioul meu purpuriu cu dunci albastre in jurul decolteului in V si cu nasturasi la bretele. Am reusit cu chiu cu vai sa fac sa ma incapa o pereche de sandale de acum 2 ani si Ana , mi-a aranjat parul si ma machiat in mai putin de 5 minute. Macar arata, cat de cat bine, fata de cum ma imbrac eu de obicei. Ma mai privesc odata inainte sa ies si apoi, pornesc cu Ana spre scoala.
-Catre libertate! striga Ana
-Catre libertate! strig si eu si pornim amadoua zambind bucuroase in timp ce soarele luceste completand perfectiunea acestei minunate zile.



In cinci minute ajungem in curtea scolii plina ochi de elevi si liceeni cu niste zambete latite pe fata si cu diplome si carti in maini. Se pare ca festivitatea de premiere deja incepuse insa mai aveau putin pana la clasa noatra. Ne-am strecurat prin multime si am ajuns in cele din urma la colegii nostri la fel de hidosi doar ca in haine mai bune. De obicei cand te gandesti la colegii tai acestia sunt descrisi drept copii prietenosi, cu bun simt, de gasca, asa cum ar trebui sa fie cu totii, insa clasa mea e cu totul diferita. Tind sa cred ca eu si Ana suntem singurele normale din intreaga clasa. Nu de alta, insa faptul ca am fost numiti drept cea mai nesuferita clasa din intreaga scoala cred ca spune ceva. Ce ma bucur ca s-a terminat in sfarsit totul!
Lizzi si Carmina ne intampina cu un zambet cam fortat si cu niste priviri suspecte.
-Arati..aaa…bine azi Sabine, imi zice Lizzi si o vad schimband un sir de priviri amuzate cu celelalte fete din spate.
-Multumes, ii raspund cu tonul meu cel mai calm. Si tu arati…ca de obicei! Insa nu pare sa observe dezgustul din cuvinte si se intoarce radiind de fericire la prietena ei. Eh.. cam atat cu bunavointa de azi.
Cum ma asteptam, cam toata lumea e mai bine imbracata decat mine. Rochiile splendide ale Alinei si Iulianei stralucesc in lumina soarelui iar celelalte compleuri si fustitele nu se lasa mai prejos. Baietii la cravata arata mai normali, insa manierele de doi bani le iau toata delicatetea si finetea costumelor.
Ana se antreneaza intr-o discutie despre cel mai nou telefon Nokia iar baietii par distrasi de un grup de muste. Ma las prinsa de valul emotiilor care ma cuprind, privind catre mesele de la care profesorii le inmaneaza elevilor premiile pe care le merita si care le rasplatesc toata truda depusa anul intreg. Ma plictisesc destul de repede, si imi intorc privirea spre multime. In coltul sudic al curtii se afla prichindeii din clasele primare iar peste tot de-a lungul gardului scolii se intind liceenii. Toata lumea e prinsa intr-o discutie despre cine-stie ce fleac, unii mai fumeaza, altii butoneaza de zor la telefoanele lor, Sam imi zambeste, bobocii rad si mai au putin si cad pe jos.. Ia stai putin. Sam imi zambeste??? Imi intorc din nou privirea la el si il observ la mai putin de 20 de metri de mine, impreuna cu prietenul lui, ca de obicei. Are intiparit pe fata un zambet de zile mari si ma priveste cu o oarecare admiratie in ochi. Simt cum incepe sa ma cuprind o moleseala totala, si abia ma mai pot tine pe picioare. Il privesc pentru 2 secunde iar apoi, ii intorc zambetul privindu-l cu subanteles. E imbracat cu camasa lui preferata in carouri portocalii si galbene, si cu niste blugi prespalati gauriti la genunchiul drept. Pare sa fie prins intr-o discutie cu acel prieten insa eu stiu ca are mintea in cu totul alta parte.
Simt cum soarele greu si fierbinte se coboara dintr-o data si deja nu mai suport caldura care sa strans in mine. Privirea cu care ma fixeaza, jucausa si umila, imi starneste tot felul de amintiri, si simt ca cedez presiunii din jurul meu. Imi intorc privirea pentru ca soarele ma facut deja oarba si nu vreau sa ma incrunt la el. Ma uit la Ana, o vad vorbind si privindu-ma ciudat insa Sam.,.Sam este acolo si mi-a zambit!! Simt cum o mana rece ma ia de brat si ma trage spre cladire. Ajung in cele din urma la umbra si o aud pe Ana tipand.
-Saby, Saby!!! Pamantul catre Saby!Ti-e rau?? Vrei apa? Ce-ai fata spune ceva ca incepi sa ma sperii!!
Rosesc , auzind-o in cele din urma si incerc sa formulez o scuza plauzibila
-Pai, stii..Cred ca ma batut soarele destul in cap pentru azi. Sunt ametita. insa Ana isi muta privirea catre locul unde zambeam eu acum un minut.
-Aha.. Acum inteleg ce extraterestru te-a furat de pe planeta,iar apoi tace 30 de secunde timp in care eu imi las privirea rusinata in jos ca un copil de gradinita. Incepe sa rada amuzata de figura mea, si apoi ma priveste cu cea mai mare simpatie. Ma coplesete un sentiment de prietenie si simt ca as strange-o in brate insa ar parea prea ciudat.. Ma multumesc spunandu-i:
-Da pai.. Si asta…
Ana ezita timp de 2 secunde, iar apoi, imi spune cu cel mai dulce glas al ei.
-Ok Ok… Am inteles. Insa promitemi ca ai sa-mi pastrezi un loc bun la nunta.
-Ah! reusesc sa spun.Domnisoara mea de onoare! Iar apoi ne imbratisam in fata intregii scoli.
Am uitat tot ceea ce sa petrecut dupa aceste intamplari fericite. Tot ce imi aduc aminte este ca mi-am luat diploma aproape impiedicandu-ma si am zbughito acasa gata gata sa lesin de bucurie. Ajunsa in dormitorul meu, m-am aruncat pe pat am inchis ochii si am inceput sa traiesc din nou si din nou momentele acelea, ca sa fiu sigura ca mi se intipresc in minte si nu le voi uita.


Sam...
Imi aduc aminte ca intr-o zi, dupa ce am urmarit un film si m-am umplut de optimism, m-am apucat sa-mi fac o lista cu tot ceea ce vroiam eu sa fac vara aceasta. In topul preferintelor se aflau sa-mi fac un iubit si sa am parte de primul meu sarut. Nu-mi venea sa cred ca vara asta, toate aceste dorinte chiar s-ar putea indeplini!!M-am ridicat pentru o secunda si am scos de sub pat hartia prafuita si zgariata de papucii mei si am bifat cu cel mai jucaus zambet jumatate de casuta la “sa-mi fac un iubit” M-am lasat cuprinsa de emotie si bucurie si am visat la printul meu pe cal alb timp de 2 ore. Nu de alta, insa nu mai suportam sandalele care ma strangeau groznic, si a trebuit sa las visatul pe mai tarziu.


Sam, este baiatul la care tineam de aproape jumatate de an, si totodata vecinul meu. De asemeni invatam si la acelasi liceu, insa el fiind cu 2 ani mai mare ca mine, a invatat de dimineata pana acum, si nu prea ne-am intalnit. Abia anul acesta, cand a inceput si el sa invete dupa amiaza ne-am vazut mai des. Veneam impreuna de la scoala seara. Vorbeam despre orice, cand intr-o zi i-am cerut IDul de messenger. Si de aici a inceput totul. Vorbeam ore intregi pe calculator, iar intr-o zi, ma invitat sa mergem in parc, pentru ca se plictisise sa stea in casa. Binenteles ca am acceptat si am petrecut urmatoarele 2 ore plimbandu-ne prin parc in soare. Imi aduc aminte foarte bine toate emotiile mele atunci cand coboram scarile atenta auzindu-mi tocmai inima in linistea cutremuratoare ce ma inconjura. El se afla afara, rezemat de zid cu mainile in buzunare. Nu mi-am putut scoate din minte nicodata aceasta imagine cu el.L-am privit doua secunde nesigura daca era un vis sau realitate, iar dupa ce m-am convins am scos cel mai pitigaiat “Salut” al meu.
-Salut, veni si replica lui, insa cu o voce calda si solemna. Vazandu-l atat de sigur pe el m-am simtit dintr-o data si ma neindemanatica si aiurita incat primul meu instinct a fost sa fug inapoi in casa. L-am privit insa din nou, si m-am injurat in minte pentru ca eram atat de caraghioasa sa cred ca lasandu-l balta reuseam sa ma abtin sa ma fac de rusine in fata lui. Nu-mi venea sa cred ca macar ma gandisem sa ratez cea mai importanta prima intalnire din viata mea. M-am incurajat singura sa fiu mai increzatoare si puternica si l-am privit plina de admiratie. Abia dupa 2 minute mi-am dat seama ca stateam intr-o tacere obscura asa ca am cautat cea mai penibila fraza din vocabularul meu ca sa umplu tacerea.
-Aaa, ce mai faci? am reusit eu sa spun cu inima bubuindu-mi din nou in piept, de data asta mai putin caraghioasa.
-Pai, ies cu o fata frumoasa din bloc, imi spuse el si apoi imi zambi ametindu-ma si facandu-ma sa-mi pierd incredearea pentru cateva secunde.
-Da? Cu cine? L-am intrebat revenindu-mi in fire insa negandind rational inca fermecata de sarmul lui..
-Cu tine! imi zise Sam foarte amuzat din cauza ironiei.
Am rosit pentru cateva momente dupa ce am asimilat ceea ce tocmai spuse si aproape ca m-am impiedicat dupa ce mi-am adus aminte de complimentul lui. Insa apoi am dat drumul adevaratei eu sa vorbeasca si am pasit cu incredere peste toate emotiile mele. M-am simtit foarte bine fiind eu insami, vorbind cu adevarat, nu numai din nevoia de a mentine conversatia. .Ne-am povestit despre colegi, despre note, si despre preferinte. Atunci mi-am dat seama ca e un baiat cu adevarat sensibil chiar daca vroia sa ascunda acest lucru. Seara a venit insa destul de repede si a trebuit sa ne despartim, ramanand la sfarsit cu un pupic pe obraz. Asta a fost prima noastra intalnire. Au mai urmat 2, timp in care am avut timp sa ne cunoastem mult mai bine. Ne-am apropiat destul de repede, el mi-a povestit despre familia lui, iar eu despre a mea devenind prieteni foarte apropiati.
Atunci, vazandu-l la scoala zambind, mi-am dat seama dintr-o data cat de multi il plac. Intr-o clipa, a rasarit in mine idea ca m-ar putea placea si el , si asta a fost de ajuns.












Am sa pun capitolul 2 maine.

Sper sa va placa. Stiu ca nu este scris prea bine, pe atunci eram mult prea entuziasmata ca sa mai verifica ce scriesesem dar am tinut foarte mult sa vi-l arat.