Everything for passion

[Annie Granger]

Iata si capitolul 2



Capitolul 2

Zilele de dupa festivitatea de premiere mi le-am petrecut vorbind cu Sam.. Imi doream atat de mult sa-l vad, sa discutam, incat nu ma puteam gandi la nimic altceva decat la el…
-Si ce mai faci azi? ma intreba el intr-una dintre lungile noastre conversatii pe calculator.
-Ma plictisesc, ca de obicei, ii raspund eu cu adevarat plictisita de absolut tot. Cred ca am sa ma uit la vreun film, adaug in cele din urma.
-Film? Nu pare plictisitor…
-Da.Dar n-am nici o idée la ce sa ma uit, scriu eu si apas send.
-Hmmm…. Am auzit ca “the grudge” e un film bun
-The Grudge? Asta nu cumva e un film horror?
-Da, e destul de fain, cred
-Oh..pai, nu!
-Nu? De ce nu? L-ai vazut?
-Nu, dar e film horror…Si eu nu ma uit niciodata, dar NICIODATA la filme horror singura..
- Aaa.. am inteles, imi spuse el, si aproape il auzeam razand cu un etaj mai jos.
-Foarte amuzant, am spus eu seaca chiar daca in mintea mea, radeam si eu de mine.
- Uite, poate vii la mine maine daca ai timp si daca vrei.Prietenii mei si asa nu au chef de filme si deja am draci din cauza lor. imi spuse el dupa vreo 2 minute de gandire.
-Eu? La tine? am reusit eu sa articulez de pe jos unde cazusem de pe scaun dupa ce citisem postul lui.
-Pai, un etaj mai jos, spuse el plin de amuzament.
-Eu stiu…Da. am spus eu pana nu-si retragea propunerea. Eram in culmea fericirii. Sam tocmai ma invitase la el? Cat de super putea sa fie??
-Ei, vezi tu pana maine daca te plictisesti…imi spuse el insa eu eram deja la telefon sunand-o pe Ana ca sa- impartasesc noile vesti.Aveam nevoie de haine, si stiam ca ea era persoana la care trebuia sa apelez.


  

Dupa 4 ore, un Mall si 30 de magazine ne asezam in cele din urma la o masa cu paharele cu Pepsi in fata. Imi pun sacosele pline de haine si accesorii langa mine iar apoi ma aplec pe masa si iau o gura mare de suc rece. Simt cum zaharul imi inunda mintea si savurez pentru o clipa acest moment rece de fericire deplina. Ana se aseaza langa mine si-si da scaunul mai aproape de masa cu un racait insuportabil. Imi privesc sacosele si ma las dusa pe ganduri la ziua urmatoare. Inca nu-mi venea sa cred ca Sam ma invitase la el. Dupa ce o sunasem pe Ana pentru o anunta fericta intamplare, a venit la mine in 10 minute, toata rosie de la atata alergat aproape strivindu-ma in scaunul de la birou incercand sa citeasca conversatia mea cu Sam. Am recitit-o de 100 de ori pana sa ne dam seama ca era real si ca a doua zi, ma intalneam cu baiatul viselor mele, la el acasa!!! Eram in culmea fericirii pentru ca in sfarsit credeam ca imi gasisem printul, baiatul perfect, si ma desparteau doar cateva ore de el.
Ana ma privi cum gura mi se latise intr-un zambet si cum chicoteam singura in scaun. Se amuza pe seama mea si apoi, imi spuse incantata.
-Deci, suntem fericite azi!
-Mai intrebi? Ii raspund eu printre gure de suc. Mai fericita ca niciodata! ii spun apoi luptanduma sa beau si sa vorbesc in acela-si timp.
-Si cand imi faci si mie cunostinta cu fericitul baiat? Sam nu? Ma intreba ea inca amuzata de accesele mele de ras.
-Ti-am mai spus , cu prima ocazie, incerc eu sa o conving. Insa se pare ca tu nu esti cam niciodata in preajma ca sa te pot prezenta cuiva.
-Amm… da.. spuse ea sovaind, dar nu e o scuza…
-Si da, il cheama Sam, ii spun eu visand in continuare.
Insa apoi privesc sacosele de langa mine si ma lovesc amintirile din ultimele ore.
-Oh.. Ce ma mai dor picioarele, ma milogesc eu. Jur, ca nu mai merg niciodata la cumparaturi cu tine! Asta a fost o exceptie! insa Ana nu pare sa ma ia in serios
-Da da da! Asta ai spus si ultima oara, imi aminti ea avantandu-ne intr-o conversatie despre experientele noastre la shopping razand pe cat cuprinde.

  

Ziua trecu neasteptat de repede. Imediat ce am ajuns acasa dupa obositoarea sedinta de cumparaturi m-am pravalit pe scaun si m-am descaltat multumindu-mi in gand ca pusesem apa la congelator. M-am relaxat in fata televizorului circa 20 de minute timp in care picioarele imi erau scufunfundate sub mormane de gheata iar apoi, m-am pus fata in fata cu sacosele de cumparaturi. Cum picioarele nu ma mai dureau atat de tare, am reusit si am despachetat totul si am probat o ora intreaga pana m-am prabusit din nou in scaun si acolo am ramas pana s-a intors mama de la serviciu. Insa trebuia sa recunosc, Ana era un adevarat geniu al cumparaturilor! Fiecare haina imi statea perfect. Aceasta noua parte din mine care se ivi ma facu sa ma simt mai sigura si mai …feminina. Si eu, care o subestimasem pe Ana in toti acesti ani. Puteam avea parte de toate acestea cu mult timp inainte insa am fost mult prea ocupata cu alte lucruri ca sa vad ce haine oribile purtam. Oh, noroc de Sam! Si am inceput din nou sa-mi imaginez diferite scenarii cu mine si el, amandoi in aceeasi camera..

  

Nu stiu cum am ajuns in pat insa cert este ca a doua zi dimineata m-am trezit pe jumatate in pat si pe jumatate jos, cu perna sub picioare si cu cersaful sub cap.
-Sabine, Sabine, ma batu mama usurel pe umar, Ana, la telefon!
-Ha? am facut eu deschizand ochii si simtindu-mi capul vajaind pe patul tare. Ana ce? Cate e ceasul? Am reusit sa murmur cascand.
-Ana e la telefon. Te-a sunat de jumatate de ora incontinuu si zice ca nu mai poate astepta. Zice ca e ceva despre un Sam…
-Sam? Reusesc eu sa rticulez numele si apoi ma trezesc de-a binelea. Azi! Sam!Azi! imi spun uimita si ma ridic cu capul invartindumise si fug la telefonul din sufragerie cat pe ce sa ma lovesc in tocul usii. Prea tarziu insa, dau cu soldul in usa de la sufragerie si bolborosesc o injuratura. Ridic receptorul de pe masa il duc la ureche si incep.
-Ana?
-In sfarsit Sabine, striga ea in urechea mea, ce-ai facut toata noaptea?
-Aaa, nimic interesant, defapt nici nu mai tin minte. reusesc eu sa zic. Cat e ceasul??? o intreb ametita de atmosfera diminetii.
-E trecut de…
-Dar lasa asta, ce-i cu Sam?? O intrerup eu amintindu-mi de ce-mi spuse mama.
-Pai, nu o sa-ti vina sa crezi insa aseara… dupa ce am plecat de la tine…
-Zi odata! Mor aici de curiozitate!! spun eu brusc interesata si atenta.
-Oh, atunci lasama!mi-o tranti ea in nas
-Imi zici azi? ii zic de data asta iritata de nerabdare
-OKOKOK!Dupa ce am plecat aseara de la tine , cand mergeam pe aleea spre blocul meu , ghici cu cine m-am intalanit?? imi spuse Ana radiind prin receptor.
-Nu mai spune! Zic eu uimita insa si putin geloasa. De ce nu se putea intalni Sam cu mine?? Pana la urma, eu ies cu el…
-Cu Sam! Iti vine sa crezi?? Eu, care tocmai te rugasem sa-mi faci cunostinta l-am zarit si, cum nu mai aveam rabdare sa ma prezinti, m-am dus direct la el, era singur aporopo, si m-am prezentat!! Imi relata dintr-o suflare,
-Oh Doamne! murmur nevenindu-mi sa cred. Imi scapa cateva chicoteli insa apoi mi-am dat seama…
-Te-ai prezentat?? Si el ce-a zis? De unde i-ai spus ca il cunosti? O intreb cu vocea plina de teroare. Daca Sam credea ca eu sunt o obsedata si ca povestesc la toata lumea despre el?... O nu…
- Oh tu si cu impresiile tale. Nu-ti face griji, nu i-am pomenit nimic despre tine, asa ca nu-ti mai iesi atata din minti..I-am zis-
-Fiuh, intervin eu si la-s sa-mi scape un oftat de usurare si apoi un chiot cand aud maraiturile prin telefon.
-Oh, scuze,ce spuneai? spun eu iar apoi imi inabus un nou val de rasete, insa nu ma mai abtin si izbucnesc in ras cand aud obisnuitele injuraturi ale Anei. She’s back!
-Oirucm-- reveni ea prefacandu-se ca nu a fost intrerupta--I-am zis ca il cunosc pe unul dintre prietenii lui, am inventat eu ceva, si apoi m-am prezentat pur si simplu. Super nu?
-Da, o iesire destul de buna, cred… zic eu prin receptor. Dar esti sigura ca nu te cunoaste? Adica, erai langa mine la premiere, si la scoala …zic nesigura, insa de data asta izbucneste ea in ras.
-Sa-i fi fazut fata!! Se uita la mine ca la un extraterestru! Saracu baiat, credea ca sunt nebuna sau ceva…imi spune printre sughituri .
-Ok. Si altceva? A zis ceva interesant sau a pomenit de mine? Intreb interesata..
-Vezi sa nu.. Daca la tine vine un strain pe strada si-ti zice “Vaaai, il cunosc pe prietenul tau!” tu incepi sa-I povestesti despre Sam? imi spuse sarcastica si amuzata in acelasi timp.Am rosit pentru cateva secunde iar apoi, Ana imi spuse aticipand raspunsul din capul meu: Defapt, daca ma gandesc mai bine ai si incepe sa turui despre “cat de tare si super e, si sa vezi cat de dragut e cand…”
-Bine, am inteles, o reduc eu la tacere simtind cum imi fierbe sangele prin vene… Nu cred ca as zice chiar asa, poate as mentiona cat de tare e, dar nu exagerez , adica nu-s obsedata de el, nu? insa dupa tacerea Anei imi dau seama ca raspunsul e altul..Oh, mai scutestema!!incep putin nervoasa iar Ana incearca sa ma traga in alta directie.
-Deci, pana la urma la ce te-ai hotarat?
-Pai.. am zis sa ma imbrac cu tricoul rubiniu si cu pantalonii lungi, pentru ca nu vreau sa fiu prea “goala”, spun eu anticipand la ce se referea. Si am sa port doal cerceii de ieri , pentru ca lantul nu se potriveste adaug eu, si incepem o noua dezbatere pe tema “de ce lantul nu se potriveste” care se termina , bineinteles, cu Ana care castiga cu trei motive la doua.
-E de culoarea tricoului, e super finut si se mai si potriveste la decolteu! Ha!! imi striga prin telefon, dandu-ma batuta .
-Ok, port lantul! O anunt eu iar ea incepe sa-mi cante prin telefon in semn de victorie… Dupa 15 minute, doua cantece si inca trei dezbateri ma hotarasc sa port sandalele si nu balerinii dupa cum hotarasem initial. Retrag tot ce am spus cu o seara inainte. Ana e cu muuult prea absorbita de moda.
Mai dicutam noi 20 de minute timp in care sunt instruita ce sa fac si ce sa nu fac, ce sa zic in pauzele stanjenitoare (care nu stiu daca o sa fie avand in vedere ca ne uitam la un film, dar oricum…, si cum sa ies din situatii penibile.
-Si, imediat ce scapi, adica… termini, ma suni urgent! Vreau un raport complet! Ai inteles? Imi zice ea pe un ton superior si foarte serios.
-Da, sa traiti! Raspund eu zambind si amandoua izbucnim in ras.
-Saby, o aud pe mama din bucatarie, vino sa mananci! Mancarea sa racit deja asa ca mai termina discutiile la telefon si hai la mancare odata.
-Imediaat!! strig si apoi revin repede la conversatie. Nu-ti face griji te sun imediat ce ajung acasa si vii tu la mine, ca mama nu cred ca ma mai lasa sa vorbesc la telefon dupa asta… Si in plus o sa am multe de spus…
-Ok, deci ma suni, vin la tine, cumperi tu cips sau eu? Spuse Ana incercand sa ma mai tina la telefon, iar apoi rase incet .
-Cumperi tu, eu am deja ciocolata si suc. ii raspund repede si o aud inca o data pe mama chemandu-ma. Am spus imediat! tip de data asta mai tare.
-Uite eu trebuie sa inchid, te mai sun eu odata inainte sa plec la Sam, si mai vedem noi atunci ok? Ii spun pe un ton prietenos
-Stai asa! I-ai zis mamei tale? Si ai vorbit cu Sam? El stie ca vii la el? Ma intreba ingrijorata
-Of, am uitat de asta, de amandoua. Lasa ca vorbesc cu mama acum iar apoi intru pe mess ca sa-l intreb pe Sam. Dar te anunt, ok?
-Ok, rasufla ea usurata. Atunci mai vorbim! Pa pa!
-Pa pa, spun eu si inchid. Uitasem ca mai trebuia sa vorbesc cu Sam ca sa stabilim exact. Imediat ma cuprinse panica si simteam ca ma durea din nou capul. Daca Sam se razgandise? La asta nu ma gandisem… Credeam ca gata, totul era deja stabilit .Off, si mai era si mama.. daca nu ma lasa juram ca aveam sa ma ingrop in camera mea pentru urmatorii ani. M-am imbarbatat singura ca totul era bine.

Dupa 20 de minute stateam in scaunul meu la bucatarie cu o omleta uriasa in fata, paine si suc de portocale. Mama si Daniel fratele meu, stau pe locurile lor obisnuite si mananca linistiti, astfel incat este destul de mult loc la masa si imi pot lungi picioarele pe scaunul ramas liber. Tata pleaca la serviciu pe la ora 7, asa ca scaunul acela este mereu liber in fiecare dimineata mai putin in weekend cand avem parte de un mic dejun mai matinal, intrucat tata nu suporte sa manance singur in zilele libere. Si cum se trezeste la 6,30, suntem toti nevoiti san e trezim de dimineata. De data asta toata lumea e linistita, mama pare absobita de ziarul de pe masa, iar frate-miu nici nu ma baga in seama ascultand muzica la telefonul lui. De obicei, tata ii atragea atentia ca la masa nu se asculta muzica ci se mananca in liniste, asa ca Daniel savura fiecare zi a saptamanii in care era liber sa asculte ce vroia, mama fiind mai libertina si dandu-i voie.
Mai iau o gura din omleta si uit sa mestec gandindu-ma cum sa-i spun mamei despre intalnire… Sa-I spun ca ma duc la el acasa sau sa inventez ceva, ca merg la Ana sau ca ies in oras.. Nu-mi place sa mint, asa ca m-ar apasa contiinta daca nu i-as zice adevarul.. Insa intr-un fel ezitam… Mama insa parea destul de vesela in dimineata asta asa ca, am asteptat momentul potrivit ca sa impart vestile. Dupa ce isi lasa ziarul si isi sorbi cafeau incet, am decis sa ii spun.
-Deci, mama, pot sa ma uit la un film azi?
-Da Sabine, normal ca poti, imi spuse ea amuzata de inocenta intrebarii mele.
-Adica, vreau sa zic, pot sa ma uit la un film azi cu cineva? Risc eu si ma hotarasc pe loc sa-i spun adevarul..Mama se intoarse la mine sesizand nelinistea din tonul meu. Ma privi cu niste ochi suspecti iar apoi reveni la starea de dinainte.
-Cu cine draga mea? ma intreba la fel de amabila.
-Pai, m-am balbait eu , cu un baiat, adica cu un vecin,m-am corectat la timp.Mama insa facu ochii mari si surprinsi.
-Cu un baiat, spuse ea si deci neobservand tentative mea de salvare. Cu cine? Il cunosc?
- Nu stiu, il stii pe Sam? Sta la 4, cu un etaj mai jos! Am spus eu foarte sigura pe mine, iar apoi am luat inca o bucata de omleta.
-Sam? Nu cred ca il stiu dar am vazut un baiat la noi in bloc de mai multe ori… imi zise de data asta mai linistita.
-Pai e inalt, are ochii verzi, par castaniu, slabut..am inceput eu sa-l descriu, insa mama ma intrerupse la timp.
-Da.. cred ca el era, totusi insa nu i-am observat culoarea ochilor, si zicand acestea se uita la mine amuzata iar eu simteam cum rosisem toata… deci ma prins…
-Amm… da… reusesc eu sa murmur de sub carapace.
-Si deci la ce film te-ai hotarat? Mergeti la cinematograf? Ma intreba iar apoi se uita cu subanteles la mine.
-Defapt, am inceput eu gata sa-i spun totul odata fara sa mai lungesc discutia, defapt mama, ma invitat sa merg la el sa vedem azi un film horror, si … eu vreau sa ma duc… Ma lasi? termin eu in cele din urma si fac figura mea de catelus cu ochii mari. Casc urechile si o privesc gata sa receptionez fiecare semnal al mamei. Prima data ma priveste putin ingrijorata, isi lasa cafeaua pe masa, si apoi ochii ii zburara pe pereti. O priveam cum se gandea ce sa-mi spuna, osciland intre incredere si suspicune.. Deveneam deja nerabdatoare alarmata de tacerea aceasta nebuneasca din camera.
-Sab, de cand iesi tu cu Sam? Ma intreba Daniel razand si luandu-ma peste picior.
- Mamã! Spun eu cand dau cu ochii de fratemiu care statea lungit cu coatele pe masa, cu jumatate de omleta in gura si cu castile date jos. De cand asculta oare?
-Ce? Facu Daniel si mai lua o gura de paine si de suc.Tipul e in clasa a 10-a!
-Oh, scutestema Daniel, i-am zis eu furioasa pana peste urechi. Mamã, am spus inca o data, sta cu un etaj mai jos! E foarte simpatic, si oricum, am sa am telefonul la mine tot timpul… Si e si vacanta! M-am mai milogit eu putin.
-Pai, spuse mama dupa cateva secunde, cred ca poti sa te duci, daca sta doar mai jos. Dar sa nu te prinda taicatu mai tarziu de 9 acasa, ai inteles? Ma avertiza ea , iar apoi imi zimbi intelegatoare.
-Multumesc mamã, m-am repezit eu la ea si am pupat-o pe obraz.
Restul timpului mi l-am petrecut contrazicandu-ma cu Daniel care nu inceta sa ma sperie si sa imi spuna cat de rau de pisalog si alte chestii e Sam. In cele din urma m-am dat batuta si m-am inchis in camera mea cu castile in urechi.


Nu suportam sa aud chestiile acelea despre Sam, mai ales din gura lui fratemiu…

  

Pe la ora 2, am reusit si m-am mai distins putin.. Noroc de Ana care mi-a sarit in ajutor. Ma simteam mai sigura pe mine, mai bine, astfel incat am profitat de acesta schimbare si m-am asezat la calculator cat inca nu ma razgandeam. Am intrat pe messenger, si cum ma asteptam era acolo, Sam. Am privit de cateva ore lista, derutata de aceasta situatie. Am asteptat prea mult clipa aceea asa ca, fara sa ezit m-am lansat intr-o conversatie.
-Hei, salut! Incep eu putin nesigura
-Buna! Imi spuse el, si apoi am continuat sa vorbim despre flecustetele noastre zilnice..
Insa dupa vreo 30 de minute de flecareala, am inceput sa devin din ce in ce mai crispate si nelamurita. Nici unul din noi nu a adus vorba de propunerea de ieri, asa ca incepeam sa simt ca tot efortul meu pentru aceasta zi era in zadar. Insa nu vroiam sa ma panichez.. Am continuat sa vorbesc incercand sa aduc subtil in conversatie propunerea, insa fara nici un rezultat… Eram cat pe ce sa ma dau batuta, cand…
-Plictisitoare zi, nu? Imi spuse el convingator…
-Da… am murmurat si eu iar apoi am cascat pentru efectul dramatic…
-Te-ai mai gandit la ce-am zis eu ieri? Ma intreba iar eu, am ramas inghetata pe loc… Deci mai exista speranta!! Am pupat de cateva ori ecranul iar apoi, dupa ce mi-a revenit inima la normal i-am raspuns.
-Da… mai este valabila propunerea? Am riscat si brusc mi-am inclestat pumnii pentru noroc.
-Bineinteles! Zi-mi la cat vii ca sa fac curat prin camera, imi spuse iar eu am sarit in sus si am inceput sa tip de bucurie.
-Pai.. pe la 3,4? E bine?
-Da, e perfect. Si la ce film? Ma intreba.
-Pai, gasesti tu unul, la cat de “experta” sunt eu in materie de film horror ai fi ingrozit..zic si incep sa chicotesc in sinea mea..
-Ok, pai.. gasesc eu ceva si, atunci ne vedem la 4?
-Da! ok! Zic eu si dau fuga la telefon. Ana sigur trebuie sa auda asta!




Sper sa va placa si acesta. Mai sunt doar doar 2 capitole insa ma gandesc serios sa continui povestea. Si cum ziceam, am sa va spun ceva legat de asta la sfarsit...
.