Sperante, despartiri, noi prieteni

[adelaide12]

Era a nu stiu cata oara cand Adelaide se trezea in gara, uitandu-se mereu spre acelasi peron..9 3/4...incerca zadarnic sa intelega de ce ..simtea ca trebuie sa fie aici la fiecare 15 septenbrie dar nu intelegea de ce; vedea mereu copii insositi de parintii lor, purtand pe umari ghiozdane-genti mari si late, dar neaparta de piele, iar in mana ceva ce parea a aduce cu cusca, dar acoperita...intelesese ca faceau naveta la scoala cea mare din orasul cel mare, la 45 de km...pe cate unii incepuse sa-i cunosca-ii mai vazuse si in anii trecuti dar pareau la fel de tineri si voisi.Isi spuse trista dar si zambind ironic "parca ce-o fi asa nemaipomenit sa faci naveta cu trenul spre scoala"pentru un momemt Adelaide se gandi c-ar trebui sa mearga si ea la scoala dar isi muta gandul fiindca an de an rezultatele ei erau aceleasi-mediocre-n-o atragea deloc nici matematica, nici biologia..poate doar ora de optional cu doamna Francy care tuturor li se parea o ciudata fiindca le povestea despre lumi de alta data, despre fenomene supranaturale
-Hai fetito, grabeste-te ai sa intazii
Adelaide tresari,langa ea un controlor de tren intre doua varste parea ca ii vorbeste si o cearta
-Hai, hai, acusi acusi trece de fix..unde iti sunt bagajele?tu vrei sa pierzi expresul?
-Eu..eu..ingamaie Adelaide
-Mai fato!te-ai pierdut de ai tai?saracuta.Adelaide se gandi s-o ia la fuga, i se spusese de atatea ori de mama, tata, bunicii, in fine de toata lumea ca n-are voie sa stea de vorba cu necunoscuti
-Eu...si nu mai apuca sa ingamaie ceva ca domnul mustacios o cuprime in brate si porni spre peronul 9...9 3/4....Adelaide mai apuca sa vada un zid si dintr-o data....