Fantana Antica

[Daria Dumbledore]

Fata nu stia ce sa faca mai intai, sa-l scoata pe baiat de-acolo sau sa caute provenienta gropii in care cazuse.Se apleca peste groapa si il intreba pe baietelul care era evident speriat:
" Esti bine?"
"N-am nimic, doar cateva julituri de la aterizare." raspunse acesta.
" Cam cat de adanca e?"intreba Daria.
"Cred ca are vreo cinci, sase metrii.Ai de gand sa ma scoti de-aici sau nu?"
"Imediat.Lipeste-te de peretele gropii." ii spuse ea.
Baiatul o asculta si se lipi de perete asteptand sa fie scos, dar vazu dezamagit ca fata ateriza la un metru de el.
" Ce naiba faci? Acum suntem amandoi blocati aici."
" Taci din gura, aud ceva."
Asa cum se asteptase, nu erau singuri. Doua voci se apropiau de locul in care se aflau si se parea ca purtau o conversatie contradictorie.
"Nu nu mai vreau sa am de-a face cu tine."spuse hotarata una dintre voci.
"Imi pare rau,nu am vrut sa se intample asa..."
"Dar s-a intamplat.PUNCT! Nu inteleg de ce m-ai chemat aici la ora asta..."
"De unde stiai...Cine...Ce se..."reusi sa articuleze Welow.
" Daca nu taci in momentu asta iti infing ceva pe gat!"i-o taie Daria.
Il intelegea pe baiat, era curios si ea era,dar voia ca ei sa se intoarca intregi la castel si fara ca cineva sa afle ca ei hoinarisera in padurea interzisa. Persoanele pareau sa se fi oprit din vorbit. Dariei ii batea inima mai mai sa-i sparga pieptul.Instinctiv se uita la baiat si vazu ca se facuse alb ca varul.
Fusesera descoperiti, era sigura de asta.Trebuia sa faca ceva.Isi puse mainile deasupra baiatului si sopti:"Lucririle bine ascunse sunt cele lasate la vedere."
"Ma duc sa vad ce se intampla."ii sopti fata.
"Si cu mine cum ramane?" intreba Welow.
"Tu esti invizibil, nu te pot vedea asa ca stai linistit.Ma intorc." Cu aceste cuvinte fata zbura pana la gura gropii sa vada cine erau persoanele care acum taceau malc.