Craciunul

[Isabella River]

Stii.. mi-as dori sa-ti pot spune ca te inteleg.. insa nu pot.. pentru ca nu te inteleg in totalitate.. vreau sa spun, nu am trecut prin asta.. insa am trait cu o senzatie de spaima si grija totala timp de sase luni, in anul 2005, cand tata a fost plecat intr-o misiune destul de periculoasa in Afghanistan.. Foarte multi colegi de-ai lui au murit in misiunea aia.. De fiecare data cand suna mi se lua o piatra de pe inima.. Iar cand a venit acasa, nici nu mai spun cat de fericita eram, si atunci am jurat ca nu o sa-l mai las vreodata sa plece acolo, nu ma interesa daca el voia sau nu asta... el a fost in armata, insa acum s-a transferat la pompieri impreuna cu majoritatea colegilor sai. Stiu ca e mult mai rau ce ti s-a intamplat tie, dar sincer nu doresc nimanui sa stea cu spaima aceea in fiecare zi, atata timp.. aveam si tot felul de vise ciudate.. cu oameni care il impuscau sau asa ceva... dar aveam 7 ani atunci.. deci.. si imi era si mai greu, pentru ca mama mea era plecata in italia, si nu a stat cu mine, stateam la bunica mea, in oras, care locuieste la cateva strazi distanta de unde locuiesc eu. Incepuse la un moment dat sa-mi fie dor si de casa mea, pt ca nu ma lasa sa vin singura acasa, dar nici ea nu voia sa vina cu mine.. In fine na bucur ca au trecut acele luni...