Cand Gheata se Sparge...

[Isabella River]

Capitolul II - Partea I : Olimpiada

Eram pur ºi simplu o stanã de piatrã, când, dupã câteva secunde lungi, mi-am dat seama cã antrenorul se uita ciudat la mine.
Am respirat adânc înainte sã rãspund.
- Aaahh! Voi avea ºansa de a merge la Olimpiadã!!
Nu-mi venea sã cred. Vreau sã spun, mai participasem la concursuri ºi competiþii dar nu la olimpiade. Eram nespus de fericitã.
Am pãºit cu mult mai multã graþie pe gheaþa sticloasã ºi am început sã patinez, gândindu-mã la programul pe care îl voi face. Sã fie ceva lent, sau ceva mai ritmat.. Cred cã va fi ceva mai lent..
Am lãsat gândurile deoparte ºi am încercat sã fac un dublu Lutz.
Mi-am întins braþele graþios ºi am patinat din ce în ce mai repede, pentru ca apoi sã-mi iau avânt ºi sã fac sãritura. Pentru o fracþiune de secundã am rãmas în aer, nu cu mult deasupra gheþii, cãci dublu Lutz era un salt mic, iar apoi patinele mele au atins din nou uºor gheaþa.
M-am concentrat pentru a face triplu Lutz. Am reuºit. Lutz nu era un salt greu.. nu pentru mine. Abia Axel este greu, ºi doar triplu, dar puteam sã-l fac.
M-am pregãtit pentru dublu Axel. ªi a fost exact la fel ca la triplu Lutz, diferenþa fiind cã am sãrit puþin mai sus.
Dar marea provocarea era triplul. Mi-am întins braþele pentru a doua oarã, am patinat mai repede, mi-am încruciºat picioarele ºi am sãrit. ªi spre surprinderea mea.. nu am cãzut.. de data asta.
Dupã antrenament, mama m-a aºteptat ca de obicei ºi m-a condus acasã.
- Mã duc la Olimpiadã!! am strigat eu imediat ce am vãzut-o.
- Bravo, scumpo!
Mama mã îmbrãþiºã ºi pe tot parcursul drumului vorbi numai de costumul pe care îl voi purta, de pãr ºi de programul pe care îl voi face.
- Nu m-am hotãrât încã.. Mã gândesc la ceva.. nu ºtiu.. lent..
- Cum aºa? Toate programele tale au fost mai energice, pânã acum, se mirã mama.
- Exact. Despre asta vorbesc. Vreau sã fie ceva diferit.
- Dar dragã, ºtii cã programele lente sunt cu mult mai grele decât cele ritmate, mã avertizã ea.
- ªtiu, întocmai! Vreau sã fie ceva mai greu.. mai special.. Trebuie sã lucrez mult la un program mai lent, sã dau atenþie la detalii. În plus mai sunt încã douã sãptãmâni..
Înainte sã-mi dau seama, maºina se opri brusc. Mama puse frânã atât de brusc, încât nici nu am avut timp sã gândesc asta.
- Cum adicã peste douã sãptãmâni?! întrebã ea privindu-mã ºocatã.
- Da.. este suficient.., am îngãimat eu.
- Dar cu costumul ºi, ºi pãrul ºi..
- Mamã, calmeazã-te, totul va fi bine, nu e mare lucru.. Avem timp..
- Bine..
ªtiam cã ea de fapt voia doar ca eu sã arãt splendid pe gheaþã, doar cã era cam ciudat când exagera aºa. Pentru asta o iubeam atât de mult.
Ajunsã acasã, ºi de asemenea ruptã de obosealã dupã o zi întreagã de antrenament, m-am aruncat pe patul mare ºi comod. Ah.. ce bine era..
Dar nu m-am odihnit prea mult. Mai avem ºi teme de fãcut.. Oh, frate, nu am înþeles niciodatã cât de mult îmi va trebui civica în viaþã. Mã rog, cu excepþia bunelor maniere ºi etc. nu vedeam rostul sã mai învãþ despre nu ºtiu ce partide sau preºedinþi. Pentru cã în prezent, despre asta învãþam.
Ziua trecu foarte repede, iar eu am mâncat ceva în fugã apoi am adormit cu gândul la o viaþã nouã.. Nu cã nu mi-o iubeam pe a mea.. aveam viaþa perfectã, dar ar fi fost mult mai bine dacã ar fi fost ºi tata cu sora mea în ea..


Sper sa va placa.. apropo, ms Ginny, pt poze.. dar.. de acum.. Eeeh.. las' ca is bune si gemenele astea..