Cand Gheata se Sparge...

[Isabella River]

Ok, am terminat partea I, in care povesteste Debby, acum, in partea a II-a, cea care va povesti totul este Angela.

Partea a II-a - Angela

Capitolul III : Daca n-ar fi pentru Debby, nu as face asta..

Debby îi explicase totul Adelei, care fusese de acord sã pãstreze secretul ºi sã mã ajute cu acest sport.. Sã mã ajute sã mã pregãtesc de olimpiadã.
- Ok, va fi o muncã grea, Angela, sã mergi la Olimpiadã ºi chiar însãºi sã fii patinatoare este ceva ce trebuie efectuat corect, ºi prin multã muncã. Va trebui sã depui mult efort… îmi explica Adela patinând încet în cerc.
Eu o priveam uimitã de graþia ºi precizia ei. Cum putea sã patineze aºa.. adicã.. nu îi era fricã sã cadã sau.. Dar apoi mi-am dat seama cã nu. Mi-am dat seama cã fetele ca Adela sau Debby s-au nãscut pentru a patina.
- Bine.. am înþeles.., am rãspuns eu aproape absentã.
- Bun.. Sã începem cu ceva uºor.. Cred cã trebuie mai întâi sã exersãm la echilibrul pe gheaþã, apoi putem lucra la un program simplu fãrã sãrituri, pentru a exersa graþia. Hmm.. dupã care, putem sã trecem la sãrituri.. Frate, avem mult de lucrat.. ªi în doar douã sãptãmâni.. Trebuie sã te strãduieºti mult, Angela..
- Aºa voi face, am zis încercând sã par încrezãtoare.
- Da.. haide, vino! mã îndemnã ea.
- Acum? am întrebat-o eu derutatã.
- Nu.. mâine! Normal cã acum, Angela, doar nu vrei sã pierdem timpul! Hai! Adela râse cristalin apoi îmi zâmbi încurajator.
Am întins piciorul… ªi apoi celãlalt.. Iar în clipa urmãtoare simþeam gheaþa rece sub spate.
Adela era deasupra mea arãtând îngrijoratã.
- Deci.. da.. Avem muuult de lucrat..
Dupã ce am reuºit sã mã ridic, ea mã luã de mânã ºi am pornit împreunã în jurul patinoarului. Dupã vreo zece ture de patinoar, am reuºit sã-mi menþin echilibrul, asta ºi dupã alte câteva cãzãturi, ce-i drept.
- Bine.. Acum, trebuie sã patinezi singurã, mã anunþã ea încurajându-mã.
- Dar o sã cad.., m-am plâns eu.
- Angela, cu atitudinea asta nu ajungem nicãieri..
Avea dreptate.. dacã voiam sã ajung la olimpiadã ºi sã o ajut pe Debby sã îºi împlineascã visul, trebuia sã mã strãduiesc din greu..
- Bine.. pot sã fac asta.., mi-am ºoptit.
Ea îmi dãdu drumul la mânã, apoi am fost surprinsã sã vãd cã încã rãmãsesem în picioare.
- Acum, încearcã sã patinezi puþin.., mã îndemnã ea.
Am respirat adânc, apoi mi-am luat avânt uºor ºi.. BUF!
- Au.. Asta a durut..
Nu m-am mirat cã am cãzut, nici nu mã aºteptam sã reuºesc din prima.
- E ok, mai încearcã o datã..
M-am ridicat, de data aceasta mai sigurã pe mine, ºi mi-am luat din nou avânt.. Am fost luatã prin surprindere când mi-am dat seama cã alunecam pe gheaþã fix în direcþia peretelui, iar eu nu ºtiam cum sã mã opresc..
- Adela.. Unde sunt frânele.. ?!
ªtiam cã e o întrebare foarte stupidã, însã.. Nu am mai avut timp sã reformulez..
În sala patinoarului se auzi o bufniturã puternicã.
ªtiu cã în acea zi am luat mai multe trânte decât aº fi luat într-un an întreg.. Când am ajuns acasã m-am lãsat sã cad pe pat ºi am adormit adânc în doar câteva minute..
Alarma ceasului mã trezi la ora 7 dimineaþa. Era ora la care începeam antrenamentul..
- Ahh.., am gemut încercând sã mã ridic. Începem.. Sper sã nu-mi mai fac încã o serie de vânãtãi..
Adela mã aºtepta în faþa casei. Tot drumul am vorbit despre ce vom face astãzi.. Era timpul pentru echilibru ºi graþie.. Cu cât ne apropiam mai mult de sala unde se afla patinoarul, cu atât îmi era mai fricã.. Dar trebuia sã o fac.. Pentru Debby.. Pentru sora mea..


Sorry pentru dublu-post.. Asa, daca nu mai primesc nici un comentariu, nu mai postez..