~ Iubire fara de Sfarsit ~

[Isabella River]

Partea a III-a - Lara Antipowa

Nu-mi venea sã cred… Darius.. Înrolat împotriva voinþei sale în armata britanicilor.. Era prea mult pentru mine.
- Mami, când se întoarce tati acasã?
Modul în care îi spusese micuþa Keira lui Darius mã surprinse. „Tati”?
- Nu ºtiu.., am spus eu încercând sã zâmbesc. Am luat-o în braþe ºi am sãrutat-o pe creºtet.
În fiecare searã mã întrebam dacã el se va mai întoarce.. Sau dacã mai era în viaþã. ªtiam cã indiferent dacã se întorcea sau nu, nu se mai întorcea la mine. De acest lucru eram convinsã. Se va întoarce la soþia sa.
În acel moment se auzi o bãtaie scurtã ºi severã în uºã. M-am ridicat surprinsã ºi am deschis, înlemnind.
- Bunã, Lara. spuse Emma fãrã nici o expresie pe faþã ºi fãrã nici o intonaþie în voce.
- Ããã.. Bunã, Emma. Intrã, te rog.
Nu voiam sã fiu nepoliticoasã cu ea. Chiar o admiram. Sã aibã atât de mult curaj sã-ºi înfrunte propriile sentimente venind aici, sã vorbeascã cu mine. Mã întrebam cum rezistã fãrã Darius. ªigur era îngrijoratã pentru el. ªtiam cã îl iubea foarte mult.
- Trebuie sã vorbim. Despre Darius. zise ea scurt.
- Da.., a fost tot ce am reuºit sã spun, apoi am continuat: Emma, te-a iubit foarte mult..
- Dar asta nu a ajuns.., oftã ea.
Acele vorbe, îmi aduserã aminte de replica pe care i-o spusesem lui, în ultima searã când ne vãzusem.
- Crede-mã..
- Nu, Lara.. Cât de proastã am putut sã fiu.. Sã cred cã sunt fericitã.. Sã cred cã sunt iubitã.. Când el se gândea mereu numai la tine.. Când abia aºtepta sã iasã din casã pentru a ajunge la tine..
- Nu este aºa.. Nu m-a iubit suficient de mult cât sã renunþe la tine. În ziua aceea când ne-am întâlnit, urma sã fie ultima noastrã întâlnire. Voia sã-ºi spunã totul. Nu mai suporta sã te mintã. Te iubeºte cu adevãrat, Emma.
- Chiar.. E adevãrat? întrebã în timp ce o lacrimã i se prelinse pe obraz.
- Da.. E adevãrul.
Mi-am plecat capul oftând.
- Spune-i lui Darius, când se întoarce, pentru sunt sigurã ca la tine se va întoarce, cã eu am plecat la Moscova, cu familia. Nu mai pot sta aici, soldaþii britanici ne vâneazã pe toþi. Spune-i sã vinã la mine, dacã într-adevãr mã iubeºte. Dacã nu, sã rãmânã cu tine. Nu vreau sacrificiul lui, ºi nici al tãu. Nu vreau sã se întoarcã la mine dacã va suferi dupã tine. Prefer sã mor decât sã vãd asta.. Dacã va fi aºa.. ei bine, ne va fi mult mai bine fãrã el. spuse ea arãtând cãtre micuþa fetiþã de doar o sãptãmânã din braþele ei.
- Da.., am ºoptit eu automat.
- Atât am avut de spus. La revedere, Lara.
Nu am mai rãspuns, am dat sã mã ridic, sã o conduc la uºã, dar era prea târziu. Ea deja ieºise. Pleca la Moscova..
Zilele treceau… Iar eu îmi pierdeam speranþa.. O voce ºoptitã din capul meu îmi tot spunea.. „- E mort..” - adevãrul.. Iar alta, una care mã alina.. îmi tot spunea.. „- El trãieºte..” – nu puteam sã spun cã era minciuna.. Eu chiar credeam cã el mai trãieºte.. doar cã oscilam între.. viaþã ºi moarte.
Iarna ºi-a fãcut apariþia, rece ºi deasã. Zãpada era foarte mare ºi o simþeai cum scârþâia sub picioare sinistru.
M-am dus sã mã uit pe geam.. Am fost ºocatã sã vãd un om cu hainele rupte, o cãciulã de blanã ce-i atârna sã cadã, braþul sângerând, ºi ºchiopãtând.
- Darius! am strigat pe jumãtate fericitã ºi pe jumãtate îngrozitã.
Am ieºit ca o tornadã din casã, nu-mi pãsa de frig. M-am dus sã-l ajut sã intre în casã.
- Lara.., ºopti el.
L-am dus în dormitor pe pat ºi m-am ocupat de braþul lui, bandajându-l. Dupã ce se simþea oarecum mai bine, l-am ajutat sã intre în cadã pentru a face o baie caldã.
- Mulþumesc, Lara..
L-am privit cercetãtor, apoi am zâmbit încurajatoare. Însã acel zâmbet dispãru repede.. Mi-am plecat privirea.
- Emma ºtie.., am ºoptit eu ca pentru mine.
- I-ai spus, nu-i aºa?
Ceva în vocea lui mã surprinse, fãcându-mã sã-mi ridic privirea.
- Nu eºti supãrat?
- Sigur cã nu, de ce aº fi. Am auzit cã a plecat la Moscova.. Cu.. ãã.. Fetiþa..
- Da.., nu ar trebui sã mai stai aici mult timp, Darius. Imediat ce te faci bine, ar trebui sã mergi la ea. A spus cã te primeºte, numai dacã o alegi pe ea, numai dacã o iubeºti cu adevãrat.
- Îmi pare rãu.. Nu pot face asta.., zise el oftând. Nu o iubesc suficient de mult cât sã pot renunþa la tine, Lara. În tot acest timp, mi-am dat seama. Gândul mi-a stat numai la tine. Pe tine te iubesc. Nu mã pot întoarce la ea fãrã sã sufãr dupã tine.
Am fost uimitã de tot ce a spus. Nu mã aºteptam.. Am zâmbit cu jumãtate de gurã.
- ªi eu te iubesc..
L-am privit cum încet, încet a adormit pe patul moale. Am zãrit pe masã jurnalul lui cu poezii. M-am ridicat uºor din pat ºi l-am luat în liniºte. Erau foarte multe poezii scrise acolo. Am început sã citesc una, la întâmplare.. În poezia sa, el descria o femeie blondã, cu ochi cãprui.. dragostea lui faþã de ea.. Faþã de mine.. În jocul paginii era scris un nume, foarte caligrafic. „Pentru Lara Antipowa, unica mea dragoste.”
Am fost ºi mai uimitã. El chiar mã iubea..


Ok, deci.. sper sa va placa.. In seara asta scriu partea a 4-a..
Ok, Bellatrix, dar vorbesc eu cu el in seara asta.. Sper sa nu lesin, ok? =0) Te rogi pt. mine da? ;