~ Iubire fara de Sfarsit ~

[Isabella River]

Imi cer scuze de dublu post..
Ok, am scris continuarea.. e cam scurta, dar... urmeaza sa termin ficul in seara asta.. Enjoy!

Partea a IV-a - Darius Jivago

Urmãtoarele zile le-am petrecut împreunã cu Lara. Într-un fel sau altul, ºtiam ºi eu ºi ea, cã zilele ne sunt numãrate. Soldaþii britanici veneau dupã noi, aºa cã a trebuit sã ne mutãm în vechea casã a bunicului meu, care dupã moartea sa, rãmãsese nelocuitã. O casã mare, luxoasã ºi îmbãtrânitã de vreme.
Dupã ce am pus lemne pe foc am auzit zgomotul fãcut de copitele unor cai pe zãpada bãtãtoritã. Lara ºi micuþa Keira erau în camera alãturatã. Am privit înspre uºa închisã a camerei, apoi am mers încet spre fereastrã pentru a vedea care sunt musafirii nepoftiþi.
Mã aºteptam sã fie armata britanicã, însã, într-o trãsurã atât de micã, mi-am dat seama cã nu puteau fi ei.
Un bãrbat bine fãcut, îmbrãcat într-o blanã groasã coborî din trãsurã. Fãlcile mi s-au încleºtat ºi fãrã sã-mi dau seama strângeam pumnii atât de tare, încât palmele mi se albiserã, golite de sânge.
Victor Komarovski.
- Ce s-a întâmplat? Am auzit o trãsurã..?
Lara venise din camera alãturatã ºi stând în prag se uita îngrijoratã la mine.
- ªi ai auzit bine.. Victor Komarovski este aici..
- Ooo nu, Darius… , ºopti Lara îngrozitã.
O bãtaie severã ºi insistentã se auzi în uºã de la intrare. Mergând apãsat, am deschis fãrã sã-mi descleºtez dinþii, ºi privind-ul pe Victor cu dispreþ. Acesta îºi dãdu seama de ura mea, ºi parcã încântat de ea, spuse zâmbind:
- Bunã-ziua, doctore. Lara..
- Ce vrei?
Vocea mea era glaciarã. Nu-mi pãsa cu ce pretext venea aici. Un motiv mai serios tot avea.
- Darius.. De ce sã nu îngropãm securea? Soldaþii britanici vin dupã voi. Sunteþi pe lista lor. Am venit sã le iau pe Lara ºi fetiþa la Moscova, pentru a fi în siguranþã.
- Nu plec nicãieri fãrã Darius! sãri Lara încruntându-se.
- Doctore, aº dori sã vorbesc ceva cu tine. spuse el serios, apoi vãzând cã Lara nu se miºcã, adãugã: Între patru ochi.
Ea se duse în camera alãturatã, cu paºi apãsaþi ºi îngãimând ceva.
- Nu vreau sã fac o scenã cu Lara. Dar e datoria mea sã le salvez vieþile.
- Tu nu salvezi vieþi.. Tu le distrugi, Komarovski! l-am acuzat eu privindu-l dispreþuitor. El doar zâmbi ºi continuã:
- Cineva trebuie sã facã ºi asta. Dar oricum, ºtii cã aºa este mai bine. Lara vine cu mine.
- Dar te urãºte. Te urãºte din toatã inima.
- Asta îþi spune þie. Când eram cãsãtoriþi…
- ªtii cã te urãºte. ªtii asta. l-am întrerupt eu.
- Eu o vreau oricum. Zi-i sã-ºi facã bagajul.
- Dar..
- Vrei ca ea sã trãiascã, nu-i aºa?
Asta mã prinse cu garda jos. Normal cã voiam ca ea sã trãiascã. Doar cã nu cu el.
- Bun. Spune-i cã vii ºi tu. Doar cã.. nu cu noi.. Spune-i cã vii singur. Dar evident, tu nu vei veni.
I-am întors privirea plinã de urã ºi am mers sã discut cu Lara.
- Plecãm.. La Moscova.
- Cum? Darius.. Tu chiar îl crezi?..
Lara pãrea foarte îngrijoratã, ºi deºi îmi doream sã-i zic totul, adevãrul.. pentru binele ei trebuia sã continui toatã ºarada asta.
- Nu.. Nu îl cred, însã cred cã ne va duce la Moscova ºi cã acolo vom fi în siguranþã.
- Atunci… Îmi.. voi face bagajele..
Am ieºit din camerã înainte sã izbucnesc în adevãr.
- Bine lucrat, doctore.
Nu i-am mai rãspuns. Tot ce spunea era în bãtaie de joc. Eu nu rãspundeam la aºa ceva.
- Sunt gata.
Lara stãtea în faþa noastrã, îmbrãcatã ºi cu douã valize mari.. Gata de plecare.
- Da. Sã mergem! zâmbi fals Komarovski.
- Dar.. Darius..? spuse ea încet alarmatã.
Victor se uitã la mine cu subînþeles, parcã îndemnându-mã sã spun în continuare minciuna.
- Ããã.. Da, vin ºi eu. Dar nu cu voi. Eu voi fi în spate..
- Este mai sigur, Lara.. Ca nu cumva sã parã suspect la graniþã.., mã ajutã Victor.
- Aaa.. Dar vei veni, nu? întrebã ea îmbrãþiºându-mã.
- Da.
Nu-mi venea sã cred ce uºor îmi ieºeau cuvintele din gurã. Ce uºor o minþeam.
Am privit-o cum se urcã în trãsurã alãturi de Komarovski, ºi cum priveºte în urmã. Trãsura porni..
Nu-mi venea sã cred cã asta era ultima datã când o vedeam.
Îmi venea sã alerg dupã trãsura, deja îndepãrtatã ºi sã o am înapoi..
Lacrimi îmi inundarã ochii.. Nu mai aveam ce sa fac..

Peste patru ani...

Ok, imi spuneti daca va place.. Voi posta continuarea..