~ Iubire fara de Sfarsit ~

[Isabella River]

Imi pare rau, am cam intarziat cu sfarsitul ficului
Adevarul e, ca de-abia de unde scrie ''Sfarsit Partea I'' si ''Sfarsit partea II'' este sfarsitul in sine, ce este inainte este continuarea partii a 4-a..
Oricum, uitati-l aici:

Partea a IV-a - Continuare

Nu am înþeles niciodatã ura aceasta pe care o poartã oamenii unii pentru alþii.. ªi sincer sã fiu.. nu am înþeles nici iubirea atât de bine.. E adevãrat, am avut ocazia sã iubesc.. ªi încã mai iubesc.. Dar dupã atâta timp.. Eu nu am mai dat de Lara.. Unica mea iubire..
Am intrat pe porþile mari ºi parcã neprimitoare ale spitalului din Moscova. Will, prietenul meu cel mai bun lucra acolo ca chirurg. Am mers de-a lungul coridorului gol ºi simplu, sunetul paºilor mei rãsunând straniu în acea liniºte. Am dar de uºa cabinetului lui ºi bãtând scurt la uºã, am intrat.
- Darius!
Vocea lui Will era surprinsã ºi de asemenea foarte entuziastã.
- Will, prietene…
- Dar.. ce faci aici? întrebã el aranjându-ºi ochelarii pe nas.
- Sunt aici de câteva luni.. Am venit cu speranþa de a o gãsi pe Emma.. Sau.. pe Lara…
Mi-am plecat privirea ºtiind ce ipocrit suna.
- Aaa.. tu nu ºtii…, spuse Will încruntându-se.
- Ce?.. Ce sã ºtiu, Will?
Dintr-o datã m-am alarmat, nu ºtiam ce se întâmplã.
- Emma a plecat din Moscova.. De fapt.. a plecat din Rusia. Armata britanicã o urmãreau pe ea ºi familia ei. Þi-a lãsat asta.., rãspunse el luând o scrisoare de pe birou ºi dându-mi-o.
M-am uitat buimãcit la plicul alb ºi sigilat. Emma.. Plecase..
Mi se pãrea cã timpul s-a oprit..
În timp ce eu eram prea ocupat cu alegerea dintre Lara ºi Emma îmi scãpaserã foarte multe lucruri, ºi parcã acum le vedeam trecând pe lângã mine..
Dar ºi mai important, abia acum realizasem importanþa Emmei pentru mine. Acum, dupã atâta timp.. Acum, dupã ce plecase… De tot.
Poate cã acum nici nu mai trãia.. Sau poate cã da..
Am deschis plicul înnebunit ºi am scos coala de hârtie frumos împãturitã.
Dragul meu Darius,

Am aflat de tine ºi Lara. Nu sunt supãratã pe tine, ci poate pe mine. Vreau doar ca tu sã fii fericit ºi vreau sã ºtii cã ai o fetiþã, pe care am botezat-o Chaterine, în onoarea mamei tale.
Am fost nevoiþi, eu ºi familia mea, sã plecãm din Moscova. Sã plecãm din Rusia. Probabil cã în timp ce tu citeºti aceste rânduri eu nici nu mai exist printre cei ca tine. Cei plini de viaþã...
O scrisoare scurtã pentru o viaþã scurtã.. Vreau sã ºtii cã mereu te-am iubit ºi te-am aºteptat.. Dar þi-am respectat decizia..

Cu bine iubitul meu..

Am împãturit scrisoarea ºi am pus-o în buzunarul de la piept. Brusc.. toatã acea tristeþe se evaporã la fel de repede cum venise. Nu mai simþeam nici o durere, nici un regret. Trebuia sã o gãsesc pe Lara. Singura pe care o iubeam acum..
Dar mai întâi, trebuia sã fac ceva..
- Uite, Will.. Ia asta.., am spus în timp ce scoteam jurnalul meu cu poezii din buzunarul hainei.
- Nu, Darius, nu pot..
- Te rog.. ªtiu cã ar fi mult mai în siguranþã la tine. ªi ºtiu cã nu mai am mult din viaþã.. iar în acest ultim timp, vreau sã mã eliberez complet. Prea mult m-au încãtuºat poeziile astea.. Trebuie sã gãsesc realitatea..
- Dar.. tu scrii despre realitate..
- Poate.. Dar trebuie sã o gãsesc pe Lara.. Pentru mine.. Ea este realitatea mea..
M-am întors pe cãlcâie ºi am pornit spre uºã, parcã eliberat de greutatea acelui jurnal. Greutatea acelor poezii.. Eram alt om.. Dar ºtiam cã sfârºitul îmi era aproape.

*

Stãteam într-un bar ºi fãrã sã comand nimic mã uitam pierdut pe geam.. O durere ascuþitã mã þintui. O durere din inimã. Înþepãturi.
Deodatã, vãd un copil de vreo patru ani, care se apropie de geam ºi îmi face cu mâna.. Nu ºtiam de ce, dar în acea clipã inimã mã înþepã ºi mai tare.. Iar sentimentul cã îl cunoºteam pe bãieþel se fãcu ºi mai puternic.
- Darius, hai, vino!
O voce atenuatã de geamuri ºi pereþi îl strigã pe bãiat. O voce cunoscutã.. Copilul mã privi încã o datã, apoi se întoarse ºi merse înainte.
M-am ridicat fãrã sã ºtiu de ce ºi m-am luat dupã el.. Durerea creºtea cu fiecare pas cu care mã apropiam de uºa barului. Voiam sã vãd cine e, cine îl strigase. Mã durea.. dar nu voiam nici în ruptul capului sã mã opresc..
Când am ajuns în sfârºit în faþa uºii am privit uimit, uitând pentru o secundã de durerea ascuþitã. O femeie cu pãr blond închis, obraji trandafirii, buze roºii ºi ochi albaºtri trecu prin faþa uºii cu bãieþelul de mânã..
Simþeam cum îmi pierd echilibrul ºi cad în braþele reci ºi negre ale morþii liniºtitoare.. Acum mi se pãrea cã fierea e dulce.. Cã focul mã îngheaþã.. ªi cã.. mor..
- Lara…, am ºoptit întinzând mâna..


Ultimul meu gând fusese ea.. Iubirea mea pentru ea era atât de profundã, încât nici moartea nu mi-o putea lua.. Inconºtient cum eram.. o vedeam în faþa ochilor zâmbind..
Mã vedeam… fericit..



Sfarsit : Partea I - Lara Antipowa

Era alb la faþã.. Nemiºcat.. Trist.. ºi parcã totuºi zâmbind la ceva vãzut numai de el.. Acesta nu era Darius al meu.. Darius al meu era mort acum..
- Tu eºti Lara, nu?
O voce blândã, îndureratã îmi adresase întrebarea.
- Da.., am rãspuns eu absentã.
- Eu sunt Will Turner.. Am fost cel mai bun prieten al lui Darius.
L-am privit încruntatã apoi am zâmbit printre lacrimi.
- Darius mi-a povestit de tine.. Oh Doamne, nu pot sã cred cã el e…, am ºoptit nefiind în stare sã termin propoziþia.
- Ããã.. Acesta era jurnalul lui cu poezii.. Sunt sigur cã ar fi vrut sã-l ai tu..
Am luat jurnalul studiindu-l cu atenþie.
- Ia-l.. În poeziile sale povesteºte despre viaþã.. moarte.. lume.. ªi în cele mai multe.. eºti tu.. În aceste poezii ne regãsim cu toþii..


Sfarsit : Partea a II-a - Darius Jivago Jr.
Mergeam cu mama de mânã ºi la un moment dat, ea vede niºte oameni îmbrãcaþi în militari, se întoarce ºi îmi spune:
- Darius dragule, ia jurnalul acesta, ºi.. vom face o cursã pânã acasã. Eu îþi voi da un avans.. Fugi…!
Mã sãrutã pe frunte, apoi se duse la oamenii aceea ºi se urcã în maºinã cu ei… Tot ce presupuneam este cã se ducea spre moarte..
Cât despre jurnal.. ªtiu cã în goana mea… L-am scãpat.. Iar foile scrise au zburat peste tot..


~ ...Sfarsit... ~



Sper ca va placut..