Wake me up before I die

[Desiree Rose Goth]

Capitolul 1-Apelul

Da,iarasi inotam printre arhipeleagurile amintirilor.Erau ca niste imagini alb-negru,in capul meu:numai ca se miscau,se invarteau si se roteau pe toate partile.Lucru care il faceam de obicei cand aveam caietul de matematica in fata.
Am mai luat o bomboana cu gust de lichior,care erau preferatele mele.Am scris data in partea de sus a paginii(in mod curios,era joi,12 mai,ora 23:32,iar eu imi scriam la mate),am mai mazgalit cateva cifre si m-am sprijinit de spatarul scaunului.
Mi se intampla adeseori sa visez la momente ce s-au petrecut acum mult timp.Parca era ieri ziua mea de nastere,cand am implinit 8 ani si eram incantata de oaspetii neasteptati ce au venit.Mi-l aminteam pe tatal meu,Alexander Hopkins,cu parul lui negru,valvoi,cu ochii lui verzi,atat de asemanatori cu ai mei,cu treningul lui asezat neglijent.El si-a adus cativa prieteni de la facultate,iar acestia,la randul lor,si-au adus copiii:Isadora Jenkins,o fata cu ochi albastri,intunecati,cu parul negru,lung si drept,era atat de frumoasa incat am crezut ca a venit o printesa ca sa-mi aduca daruri.Tipic pentru opt ani…Melody Casper era o blonda destul de inalta,care era prea obsedata de haine si machiaje(era ciudat,avand in vedere ca era cu cateva luni mai in varsta decat mine),care mi-a daruit un parfum de trandafiri ce parea scump.Sally era o fata destul de simpla,cu ochi caprui si parul castaniu,ce adora petrecerile.Andrew era un baiat destul de sfios,care era de acord cu tot ce faceau ceilalti.Insa cel mai bine m-am inteles cu Dylan,si chiar si la varsta aceea am simtit fluturasii din stomac.Aveam subiecte comune de dicutie,si el juca non-stop jocuri pe calculator,stateam in acelasi cartier….Putea fi mai bine decat atat?
Insa am aflat cateva detalii socante ceva mai tarziu.Tatal lui Dylan a fost acuzat(inainte de a se naste fiul sau)ca a violat o fata.A fost condamnat la cinci ani de inchisoare.Acceptasem insa acest mic defect al familiei lui,fara sa ma plang:cine stia,poate fusese acuzat pe nedrept.In realitate era un om cunsecade.
Si iata-ne la saisprezece ani,totul parea neschimbat.Prietenia noastra a durat sase ani,destul de mult.Insa eu am evoluat cu Dylan pana la stadiul de iubiti:eu il adoram,el ma alinta…Iar Isadora si Andrew aveau si ei o relatie de acest gen inca de la 14 ani.Era drept,uneori se certau,insa a doua zi se impacau la loc.Melody era un top-model in devenire,stia toate tipurile de machiaj existente pe lume,chestie care ma ametea destul de mult.Sally avea note foarte mari,vroia sa devina doctor si,in mod ciudat,cel mai bine se intelegea cu Melly.
Isadora avea totusi cel mai stralucit viitor.Avea zece pe linie,era sefa echipei majoretelor,preferata profesorilor,cea mai bogata fata din scoala,facea parte din echipa de volei a scolii si castigase premiul intai….Lista continua pana la nesfarsit.Avea pana si iubitul perfect…corpul perfect…Melody era adeseori geloasa pe prietena ei pentru acest lucru.De o bucata de timp,Melly se uita la ea cu o ura desavarsita,o privire ciudata,ascunsa si rea…
Un zgomot puternic m-a facut sa revin in prezent.Ceasul din living anunta ora 00.00,ziua:vineri,13 mai.M-am cutremurat involuntar si am mai luat o bomboana.Eram o superstitioasa si credeam cu tarie ca vineri,13,este intotdeauna o zi cu ghinion.Am mai facut cateva cifre handicapate pe caiet,incercand sa scap pe senzatia de frica pe care o simteam.
00.06.Telefonul a bazait pe ritmul melodiei “Umbrella”,anuntandu-ma ca cineva ma apela…la ora asta?Un numar necunoscut.
“Poate o o gluma proasta”,m-am gamdit eu speriata.”Cine ma suna tocmai la ora asta?”.Am luat mobilul cu niste maini tremurande si am raspuns:
“-Alo?”
“-Fata,dar se vede ca esti speriata…”,chicoti vocea.
Era Isadora.
“-Oh,Doamne”,am marait eu.”Te omor la scoala,Isa.Era sa fac stop cardiac si tu imi chicotesti in telefon!”
“-Ah,pai,vroiam sa te anunt ca mi-am schimbat telefonul”,ciripi ea.”E de ultima generatie…nu-I super?Tata mi l-a daruit.”
“-Puteai sa imi spui la scoala…nu sa ma suni la ora asta si sa pretinzi ca esti o fantoma…”
“-Pai…”,spuse ea ezitand”,mai vreau sa-ti spun ceva.”
Vocea ei a trecut dintr-o clipa de la veselie la amaraciune.
“-Ce e Isa?”am intrebat ingrijorata.Prietena mea era tot timpul vesela,indiferent de ce I se intampla,asa ca am fost surprinsa de schimbarea din tonul ei.
Isadora ezita si mai mult.Parca asculta ceva…sau poate ca se gandea daca sa-mi spuna.
Intr-un final vorbi:
“-Cred si eu in chestia asta cu vineri,13.Ai dreptate,e ceva ciudat.Parca simt ca cineva se uita la mine,iar eu nu il vad…Si ieri noaptea,cand m-am dus la Andrew,s-a intamplat ceva groaznic.Nici nu-mi imaginam asa ceva.”
“-Ce era acolo?”am intrebat,curioasa.
“-Andrew…”incepu ea,insa apoi se opri.
S-au auzit cateva rasuflari in telefon.Iar apoi apelul s-a interupt.
“Ce naiba”,am injurat eu in gand,formand numarul Isadorei.Si inca o data,si inca o data.Nu raspundea nimeni.
“Of,of,of.”In partea asta din orasul Seattle,atat de izolata,un cartier atat de necunoscut,era obisnuit sa ramai fara semnal.Ba mai mult,la a cincea incercare mi s-a descarcat telefonul.Perfect…
M-am hotarat sa copii tema la mate in clasa,fara sa ma mai chinui in miez de noapte.M-am trantit pe pat si am adormit in cateva secunde,fara sa ma gandesc la ce mi-a spus Isadora sau ce a facut Andrew…eram atat de obosita.
M-am trezit la 06.50(cascam din 2 in 2 minute),avand in vedere ca orele incepeau la 07.30.Liceu tampit.Din obisnuinta,mi-am luat mai intai o cana cu cafea.Intamplator,ochii mi-au fugit pe ziarul de pe masa.Titlul era scis cu majuscule,ingrosat:”Fata moarta,descoperita de parintii ei chiar in casa”.Am inceput sa citesc:
“In data de vineri,13 aprilie,doamna Jenkins a descoperit cadavrul fiicei ei,I. Jenkins,zacand in camera ei.Fata a fost injunghiata de 13 ori in piept si avea degetul aratator de la mana dreapta lipsa.Cadavrul a fost descoperit la ora 00.47,iar autopsia a descoperit ca fusese omorata in jurul orei 00.20…”
Inima mi s-a oprit in piept si m-am inecat cu cafeaua.Nu…nu…era imposibil…doar vorbisem cu ea ieri la telefon…
Iar apelul s-a interupt…ora coincidea…criminalul o urmarea de cand vorbeam cu ea la telefon….si Isadora spunea ceva despre ce a facut Andrew…
O lacrima fierbinte a luat-o la goana pe obrazul meu.Tocmai imi pierdusem cea mai buna prietena.
~~~~~~~~~
Va place?Stiu ca intotdeauna primul capitol este plictisitor,iar ficul meu nu face exceptie.Deci....mai continui sau nu?