The house of fears

[Bella Emily Rose]

Multumesc fetelor pentru comentariile voastre
Voi pune primul capitol,desi e foarte plictisitor si e destul de banal,dar in fine.

Capitolul I
Un nou început

Stãteam în camera mea,întinsã pe pat ºi mã gândeam la ultimele zile petrecute acasã. Mama încercase din rãsputeri sã îmi satisfacã toate poftele, înainte de a pleca la facultate. Dintr-o datã ºirul gândurilor mele a fost întrerupt de vocea blândã a mamei,care rãsuna în toatã casa :
- Samantha, e timpul sã cobori. Ia-þi bagajele ºi pregãteºte-te. Tocmai a sunat Megan ºi a spus cã în câteva minute vine sã te ia.
Am coborât scãrile,târându-mi picioarele ºi am vãzut-o în pragul uºii pe Megan; prietena mea cea mai bunã. Era zâmbitoare ca deobicei,iar ºuviþele ei brunete îi acopereau puþin faþa. Mama încerca din rãsputeri sã îºi stãpâneascã lacrimile,dar nu reuºi. Începu sã suspine încet,apoi îºi ºterse ochii cu o batistã. M-am apropiat de ea ºi am îmbrãþiºat-o. Îmi era greu sã plec ºi sã o las singurã,cãci tatãl meu murise într-un accident de maºinã acum 5 ani,iar ea mã crescuse singurã de atunci. M-am abþinut sã nu plâng ºi m-am desprins din îmbrãþiºarea ei. Am privit-o adânc în ochi ºi i-am spus :
- Mamã,te voi suna aproape în fiecare zi .Nu îþi fã griji. Voi fi bine.
Am îmbrãþiºat-o încã odatã,apoi m-am urcat în maºinã cu Megan. Aceastã pãrea destul de fericitã.
Pe drum am vorbit cu Megan despre tot felul de lucruri. Ea era încântatã cã va merge la facultate,mai ales cã pãrinþii ei îi dãruise de ziua ei o maºinã ; un BMW M3. Era superbã,cel puþin pentru mine.
M-am uitat la ceas. Dupã vorbele spuse de Megan, într-un sfert de orã trebuia sã ajungem. Deja eram, puþin emoþionatã.
Când am ajuns în faþa unei clãdiri,care era destul de renovatã ,o femeie ne-a condus într-o camerã de la Internat.
Era o camerã micã,ce-i drept,dar pãrea destul de comodã. Mi-am pus bagajele lângã patul meu,apoi m-am întins. Eram destul de obositã. Megan fãcu acelaºi lucru.
Era ciudat,cãci în camerã erau trei paturi. Mã întrebam dacã în camera asta avea sã mai stea cineva, iar atunci am primit rãspunsul. O fatã blondã,cu niºte ochi verzi,destul de pãtrunzãtori îºi fãcu apariþia. Avea o piele atât de albã ºi de finã încât pãrea a fi o pãpuºã. S-a apropiat de noi ºi a spus :
-Bunã fetelor ! Eu mã numesc Anna ºi se pare cã voi fi colegã cu voi.
- Bunã Anna ! am rãspuns eu ºi Megan în cor. Eu sunt Samantha,iar ea e prietena mea,Megan.
-Încântatã ! Acum mã scuzaþi,dar tocmai am ajuns,ca ºi voi dealtfel, ºi aº vrea sã mã odihnesc.
Dacã nu aº fi fost obositã,nu mi s-ar fi pãrut corect sã ma culc la ora 21:30,pentru cã aºa dorea noua mea colegã de camerã,dar nu mã mai puteam þine pe picioare,aºa cã în zece minute am adormit.