Cumparaturi

[Rose Evans]

Era dimineata zilei de 18 august. Mai erau 20 de zile pana la inceperea scolii. Rose se trezi la ora 6:00 in acea zi, taie in calendar ziua trecuta si isi aminti cu bucurie ca azi trebuia sa mearga impreuna cu familia ei pe Aleea Diagon pentru a-si cumpara lucrurile de pe lista scolii Hogwarts. Era primul ei an si de abia astepta sa mearga. Auzise atat de multe despre acea scoala vestita a vrajitorilor, dar tot nu-i venea sa creada ca exista un loc atat de magic. Se uita din nou la ceas in timp ce isi trase in graba pe ea o pereche de blugi negri si un hanorac si vazu ca era deja ora 6 jumatate. Cobori in graba scarile, manca ceva pe fuga si se alatura familiei care statea in jurul semineului. Toti plecara pe rand, ultima ramanand ea. Lua o mana de Polen Zvrr, inchise ochii si spuse raspicat Aleea Diagon!. Simti o usoara smucitura apoi realiza ca mergea cu viteza foarte mare. In scurt timp stomacul incepu sa protesteze si intredeschise putin ochii ca sa vada cat mai avea de parcurs. Nu ca mi-as putea da seama! spuse ea in gand. Observa in ceata diverse sufragerii vrajitoresti cand deodata se opri brusc.In sfarsit am ajuns! exclama Rose fericita ca se terminase. Se uita din nou la familia ei stransa in jur si atunci o vazu…Era Aleea Diagon…Asa cum o descrisese mama sa. Bineinteles mult mai mare si mai aglomerata, dar avea ceva magic, de neinchipuit. Oriunde intorceai capul vedeai doar copii veseli care isi cumparau baghete, robe si diverse manuale impreuna cu parintii lor. Toti parintii erau foarte concentrati incercand sa gaseasca urmatoarea destinatie, dar se parea ca tinerii erau la fel de entuziasmati ca ea.
De abia astepta sa-si aleaga robele sau bagheta, sau sa-si cumpere un animal. Intotdeauna am vrut sa am o bufnita a mea cu care sa le trimit scriosori prietenilor! Se mai uita o data de-a lungul strazii si apoi isi scoase lista cu cele necesare pentru scoala.Hmmm…robe…parca am vazut un magazin cu… Dar inainte sa termine ce avea de spus, mama ei o duse direct la un magazin cu robe…
“- Buna ziua! Eu sunt Madam Malkin. se auzi o voce draguta de dupa niste umerase cu haine.
Iesi si isi intampina clientii. Era o femeie mica de statura care umbla de colo-colo insotita de un metru de croitorie plutitor.
“- Banuiesc ca sunteti aici pentru Hogwarts.”
“- Da, am venit sa-mi iau robele pentru scoala.” o aproba Rose.
“- Bine…sa vedem…Hai aici sa iti iau marimile.”
Fata se apropie si in acelasi timp metrul de langa Madam Malkin incepu sa se invarte in jurul iei, luandu-i masurile, la comanda baghetei femeii.
“- In regula…imbraca te rog aceasta roba sa vad daca mai trebuie alte modificari.” ii spuse femeia aratand spre o roba lunga, neagra cu emblema scolii Hogwarts pe ea.
Rose se imbraca repede curioasa sa vada cum ii sta. Madam Malkin veni si ii facu niste mici retusuri in unele locuri apoi cu o simpla miscare de bagheta ii dadu fetei numarul necesar de robe pentru scoala frumos impachetate.
“- Pai…poftim. Astea fac 7 galeoni.” Zise femeia zambind calduros.”Multumesc si va mai astept pe la mine.” incheie aceasta dupa ce lua banii.

Rose iesi din magazin insotita de mama ei si verifica din nou lista.
“- Trebuie sa imi iau o bagheta…Dar de unde?”
Intoarse capul uitanadu-se dupa locul potrivit si atunci vazu scris cu litere destul de vechi care dadeau sa cada de pe perete Ollivander’s. Fata se indrepta in graba spre magazin si ajunse la usa in cateva secunde. Batu politicos de doua ori si intra…Era o camera foarte mare cu pereti plini pana in tavan de rafturi. Pe acele rafturi erau depozitate ordonat cutii lungi in care, banuia Rose, erau baghete. In mijlocul camerei se afla un birou mare, iar in restul camerei erau tot felul de obiecte precum, lampi, scaune, masute sau cuiere. Se uita cu gura intredeschisa de uimire cand, deodata, se auzi un tusit ragusit.
“- Buna. Cu ce te pot ajuta? Banuiesc ca ai nevoie de o bagheta, nu? rase incet un barbat micut care se ivi de dupa biroul imens din centrul incaperii.
“- Pai…da.” incuviinta Rose.
Barbatul se intoarse gratios si urca pe o scara miscatoare, iar dupa cateva priviri de pe scara umblatoare in intreaga lui colectie de baghete, cobori cu o cutie lunga in mana.
“- Poftim. Incearc-o pe asta!” zise acesta.
Rose lua usor bagheta in mana si o invarti in aer de cateva ori. Aceasta reactiona foarte urat, incat aproape sparse o veioza veche. Asa se intampla si cu urmatoarele 3 baghete incercate, cand domnul Ollivander cobori din nou de pe scara lui si ii dadu fetei o bagheta lunga, neagra cu manerul invelit in ramurele de salcie.
“- Incearc-o pe aceasta, domnisoara.” o indemna domnul Ollivander aratand spre bagheta.
Fata o ridica si facu o miscare gratioasa in aer. In acel moment simti bagheta vibrand in palma si vazu scantei rosii iesind din varful acesteia. Domnul Ollivander se uita cu multumire la clienta lui si zise:
“- Cu adevarat minunat… lemn de salcie, 11” lungime si miez de pana de phoenix…o combinatie incantatoare. Vei fi multumita de ea, cu siguranta, domnisoara Evans. Costa 11 galeoni.”
“- Va multumesc!” raspunse fata dandu-i banii pe bagheta de la care nu-si putea lua ochii.
Mai verifica o data lista, apoi se indrepta spre “Caligrafie si Pete” pentru a-si cumpara manualele de care avea nevoie. Intre timp tatal ei impreuna fratele mai mic se indreptau sprea ea cu bratele incarcate de pene, pergamente si calimare cu cerneala.
“- Nu mi-a mai ramas de luat decat un animal.” spuse entuziasmata Rose si porni cu familia ei spre magazinul cu animale.
Deschise usa si intra uitandu-se atent in jur. Pe peretii albastru deschis erau atarnate custi cu tot felul de animale: bufnite, broaste, sobolani, pisici etc. Centrul camerei era plin de copii care se zgaiau la animale si care isi rugau parintii sa le cumpere unul. O femeie mai in varsta, destul de inalta aparu din spatele unei tejghele cu o colivie in brate. In ea statea o bufnita brumarie, zapacita de atata lume.
“- Aaa…bufnita asta este de vanzare?” intreba Rose cu o sclipire in ochi oprita asupra pasarii.
“- Da. Tocmai o duceam in spate pentru ca e prea galagioasa. E foarte neastamparata. In ritmul asta nu stiu daca o voi putea vinde vreodata…” spuse femeia cu o urma de tristete in glas.
“- Pai…vreau eu sa o cumpar…Cat costa?”
Femeia se uita lung la fata si dupa ce isi reveni spuse vesela:
“- Costa 8 galeoni. Si iti dau si o cutie cu mancare pentru ea din partea casei.”
“- Multumesc!” spuse Rose dandu-i femeii banii si zambindu-i calduros.
Isi lua fericita bufnita care era foarte entuziasmata ca pleca din acel loc si ca cineva o cumparase. Aceasta scoase un sunet de bucurie si isi ciupi usor stapana in semn de multumire. Dupa ce iesira din nou pe Aleea Diagon, fata observa ca isi cumparase tot pentru scoala asa ca hotari impreuna cu familia ei sa se intoarca acasa…