Din confesiunile unei pisici

[Kasumi Mikoto]

Capitolul 5


Nu stiam cand ma trezisem, nu mai tineam
minte ce visasem, nu ma mai chinuiam sa trag de Nuka sa se ridice,(se ridicase
si se trantise la pamant toata noaptea, reprosandu-si esecul si balmajind ceva
despre cum puteam sa mor si despre cat de prost a fost, iar acum nici nu se
obosea sa se ridice)nu ma gandeam la ceea ce fac, dar se parea ca labutele mele
stiau foarte bine si singure directia.


L-am simtit pe Nuka ridicandu-se incet
in spatele meu.


-Unde pleci?


-La plimbare, Bond.


Am deschis usa de plasa si
m-am dus pana la masa gardianului(care dormea), i-am furat sandvisurile si
servetelele si am infundat ventilatoarele de la aerul conditionat instalat
acolo, care erau sa-l faca felii pe Nuka ieri. Era destul de dimineata, dar
speram,pe riscul,meu ca celelalte doua garzi sa fie altundeva decat in camera
aia a lor, spre care ma indreptam.


-Hei, hei! Stai asa! a strigat din urma
Nuka.


-Sau ce? l-am luat eu peste picior. (ori
mai potrivit ar fi fost “peste labuta”


-Nu, Am vrut sa spun ca esti geniala! Eu
de ce nu m-am gandit sa infund ventilatia cu sandvisul? Tampit, Tampit! striga
el, incepand sa se dea cu capul te tabla pasajului.


-Pentru ca ieri n-avea sandvis bruta
asta? am incercat eu sa par modesta.


-Aaaah, NU-I O SCUZA!!! a continuat el
aceeasi actiune.


-Nuka, inceteaza, strici pasajul, am
vrut eu sa glumesc.


-VEZI!? Acum iar te pun in pericol!


-Dai din tragic in insuportabil! am
scurtat-o eu, mergand inainte.


-Asta e…l-am auzit pe Nuka mergand
inapoi. Paa…


-Ho, ho! Ce e asta!? Nu ies de aici fara
tine!


O, Dumnezeule! Spusesem asta cu voce
tare?! Pai nu prea mai conta ce spusesem. Nuka incercase sa ma ajute cu orice
pret sa ies, Dar se daduse batut prea usor. Ceva mi-a zis ca nu pot sa ies
de-aici fara Nuka, asa cum nu merge masina fara combustibil. Chiar daca era mai
greu ca mine, l-am ridicat me spate si l-am carat tot pasajul. Cand am ajuns la
grilaj l-am lasat jos.


-Nuka? Stai aici. si fara sa gandesc ce
fac, cred ca l-am…cum numesc Doua-Picioare asta?...sarutat.


S-a uitat la mine cu ochii aia verzi si
m-a-ntrebat, vizibil nelamurit:


-Unde te duci?


-Inapoi, sa desfund ventilatia.


-Esti nebuna, frumoaso?!


-Nu, sunt prevazatoare.


Da! Ii raspunsesem cu aceeasi moneda! Ce
bucurie copilaroasa…Huh! Ma sperii de mine insumi! Asa. Inapoi la ce va
spuneam.


-Iau senvisul grasanului de acolo, il
arunc in jos si se aude ca si cum un animal a iesit si face zcomot.Garzile
pleaca de nebune acolo si Tah-Dah! am continuat eu.Camera e libera iar daca
geamul e inchis …Ce zi frumoasa trebuie sa fie, nu? si fara sa mai astept, am
plecat inapoi, cu singura problema ca atunci cand am anjus la ventilator,
incercarea lui de pornire automata impinsese senvisul intre elici. Ce era sa
fac? Am bagat labuta dupa senvis cand…a pornit din nou ventilatia! Pentru o
secunda nu am stiut ce trebuia sa fac, dar am tras labuta repede. Uh…In regula.
Era doar o taietura. Mare, dar inca mai aveam 4 labe. Ma enerva
ca nu luasem nimic. Si ce era sa mai arunc? Stai! Trasesem ceva afara!
Oooo…cheie? Ce?! Ala era asa de
tampit ca is lasase cheia in sanvis? Ok…? Ciudat. Dar ce conta? Am luat-o si am
trantit-o jos, dupa care am recuperat-o si am plecat cu ea in dinti, in varful
celorlalte trei labe, inapoi la
Nuka. Atunci cand am ajuns aproape de el am lasat cheia jos si am observat ca
avea o eticheta: “geam”. Singurul geam care se incuie si descuie manual e ala
mic de tot din camera garzilor! Asta da noroc chior, nu vi se pare?


-Cerule! Ce ai patit?! a intrebat Nuka,
uitandu-se incremenit la labuta mea.


-Uh. Aia? Un nimic. Am cheile! am facut
eu, ca sa scimb subiectul.


-Erau in sanvis, nu? a glumit el,
sarcastic.


-De fapt, da.


Era clar ca nu se asteptase absolut de
loc la asta, pentru ca se uita crucis la mine. Nici nu am bagat de seama cand
m-a luat pe sus si am iesit de acolo, apoi, in secunda urmatoare, eram la geam.
Am descuiat geamul(destul de repede pentru cineca fara degete) si apoi am
simtit dulcele aer al libertatii…din interiorul gardului de sarma.


-Stai aici. a comandat, de data aceasta,
Nuka. Aducea tot felul de pietroaie uriase(naiba stie cum) si le impingea in
gard, incercand sa il indoaie, ca sa putem trece pe sub el.


La un moment dat l-a indoit de stul, cu
un bolovanoi urias…care s-a blocat acolo. M-am ridicat, de-a dreptul
plictisita, si am inceput sa sap sub bolovan. In felul asta, el cobora mai jos,
si puteam trece pe sub gard.


-Nu cunva sa ma ajuti. i-am zis lui
Nuka, care se uita mirat la mine.


A venit si m-a ajutat. In trei minute,
eram cu adevarat liberi.


-Nu pricep ce cauta tipul ala cu sacul
afara! a facut Nuka, in timp ce stapanul lui ma Commer avea iarasi grija de
mine.


-Se numeste ironie cruda. Ca dependenta
Daliei de tine, l-a apostrofat Commer.


Si bineinteles ca si-a primit de la mine
o coada amicala peste bot. I-a zambit lui Nuka:


-Prieteni?


-Dah…


Nu e greu de crezut ca in noaptea aceea
am dormit bustean. Mai important, am dormit liberi!