Wake me up before I die

[Desiree Rose Goth]

Capitolul 4-Adevarul

Nici nu eram atenta la slujba de inmormantare.Nu ma uitam la cosciugul negru ce trona in mijlocul grupului.Nu observasem frumusetea mortala a florilor de crin ce urmau sa mangaie mormantul Isadorei.
Ma uitam atenta la Melody,la rochia ei de matase neagra si la aerul ei dispretuitor.M-am mirat:Cum a avut tupeul sa vina la inmormantare?M-am holbat la expresia inocenta asternuta pe fata ei,la ochii ei tristi.Poate in adancul sufletului chiar a iubit-o pe Isadora.
Trecusera cateva zile de la scena din baie.Am incercat sa-I dau mesaje pe mobil,sa-I dau e-mailuri,sa o intreb ce amestec avea in toata povestea.Si nimic.Orice tentativa a dat gres.Pur si simplu nu vroia sa-mi raspunda.
M-am uitat inca o data la chipurile putinilor oameni din jurul meu.Mama Isadorei,Melanie Jenkins,plangea cu lacrimi tacute deasupra mormantului proaspat sapat.Durerea sotului ei parea sa nu mai aiba lacrimi.Sally statea chiar langa Melody,avand o expresie posomorata intiparita pe fata.Alti oameni necunoscuti ascultau cuvintele preotului.Iar Andrew nu era de gasit.
Abia observasem ca trupul Isadorei fusese coborat in groapa si acum oamenii spuneau cuvintele adresate moartei.Melanie inainta prin multime si spuse pe un ton inecat cu lacrimi:
“-Ai adus lumina in viata noastra.Sper ca si altii sa-ti lumineze calea spre Rai.”
Si femeia arunca un pumn de nisip peste cosciug,cu o miscare inceata,intentionata.Melody inainta si ea cu gratie in fata mormantului si spuse:
“-Ai avut o viata frumoasa,care a fost luata prea curand.Sper sa fii fericita acolo unde esti.”
Mi-am dat seama ca si eu trebuia sa spun ceva.Nu stiam ultimele cuvinte pe care le voi rosti pentru Isadora,dar o forta dumnezeiasca ma impingea spre maldarul de pamant.Fiindca am vazut ca nimeni nu mai spunea un discurs,am soptit,indeajuns de tare incat sa ma auda toti:
“-In adancul inimii tale nu a existat rautate.Insa Dumnezeu nu se uita dupa acest lucru:caci cei buni mor devreme,iar cei rai la suflet,care merita sa moara,traiesc. Sa nu te uiti in jos,la noi pamantenii;fiindca noi nu meritam sa fim priviti de cel mai frumos inger.”
Melanie isi sulfa nasul intr-o batista neagra si mi-a spus:
“-Multumesc.Stiu ca ea ne vede si ca te iubeste in continuare.”
Bufniturile pamantului ce cadea peste cosciug rasunau in fata mea.Adesea am auzit ca o persoana crede ca a murit un om abia cand aude nisipul azvarlit in groapa in care a fost pus trupul lui;aveau dreptate.Nu ma simtisem mai singura si mai vulnerabila in toata viata mea.
Oamenii incepeau sa plece din cimitir.Am observat-o pe Melody cum isi tarsaia picioarele spre iesire si mi-a venit o idée.Am apucat-o pe fata de incheietura mainii si i-am spus pe un ton sarcastic:
“-Stai putin,unde pleci?Inca nu mi-ai spus ce amestec ai in povestea asta.”
Ea ofta si se intoarse cu o miscare inceata spre mine.
“-Aileen,suntem la o inmormantare.Nu ai putea avea putin respect?Macar pentru moarta,daca nu pentru mine.”
Puteam vedea ceva in ochii lui Sally.Era…mila??!
“-Hai,Sal.”
Le-am privit cum se indepartau de mine si m-am lasat sa cad pe un gard de piatra de langa un mormant.Desi era doar saisprezece mai,soarele trimitea raze dogoritoare spre pamant.In doar doua minute apa curgea siroaie pe mine.
Mi-am auzit dintr-o data numele strigat.O soapta micuta dusa de o adiere de vant.Sau poate era doar o iluzie auditiva sau ceva de genul asta.
Am auzit fasaitul unor frunze in spatele meu si am simtit cum ceva m-a apucat de brat.M-am intors automat sa vad ce era si am ramas socata.
“-Andrew!Ce cauti aici?”
Nu arata prea bine.Parul ii era in toate directiile,iar fata ii era ravasita.
“-Ssst!Nu vorbi atat de tare”,spuse Andrew.”E posibil sa te auda cineva.”
“-De ce te ascunzi?”l-am intrebat eu.
“-Se vede de ce”,spuse el sarcastic.”Pun pariu ca parintii Isadorei nu vor sa ma vada aici.Plus ca politia ma cauta.”
“-Ai avut ceva de-a face cu moartea ei?”am intrebat eu pe nerasuflate,stiind ca el va intelege la cine ma refeream.Plus ca nu mai suportam sa-I rostesc numele.
“-Ce?!”intreba el furios.”Cu moartea ei?Te credeam o persoana de incredere!”
“-Eu te cred”,am bolborosit eu.”Simt ca tu nu ai omorat-o.”
Andrew trase aer in piept si zambi:
“-Tocmai de asta vorbesc cu tine.Adevarul e…”
“-….ca nu au destule dovezi ca sa te invinovateasca?”am completat eu.
“-Nu….desi ma simt vinovat.Adevarul e…adevarul e….la naiba,adevarul e ca m-am culcat cu Melody.”
“-POFTIM?!”am izbucnit eu.
Cum era posibil?Tocmai el?!Si totusi,s-a legat un fir de ata in rezolvarea crimeie asta ma sunase Isadora.
“-Ea stia”,mi-am dat seama eu.”Cum ai putut?”
“-Imi pare foarte rau acum”,spuse el sincer.”Si a descoperit chestia asta chiar inainte sa moara!”
Urma un moment de tacere.
“-De ce nu te duci sa vorbesti cu Melody?”l-am intrebat curioasa.
“-Ea…nu vrea sa vorbeasca cu mine.Am incercat,dar ma ignora,Cred ca e suparata.”
Mi-am auzit din nou numele strigat,undeva de la iesirea din cimitir.Era vocea inecata cu suspine a Melaniei.
“-Trebuie sa plec”,i-am soptit eu grabita.”Tinem legatura,OK?”
El dadu din cap si se refugie in spatele unui tufis.Chiar la timp,fiindca mama Isadorei venise sa ma caute.
“-Aileen”,spuse ea”,trebuie sa plecam.Se organizeaza masa de dupa inmormantare la restaurant.Hai!”
Melanie isi puse mana firava pe spatele meu si ma conduse spre iesire.Am aruncat o ultima privire asupra mormantului prietenei mele si mi-am promis ca o sa descopar,de dragul ei,cine a omorat-o.