P.S. - Te iubesc I

[Isabella River]

Thanks, fetelor.. Ok, o sa pun nextul acum.. :>

Capitolul II - Partea I
Respingeri

În urmãtoarea zi, toþi erau acolo, în faþa blocului. Cu excepþia mea. Mereu întârziam. Cred cã acesta era punctul meu slab. Mi-am aruncat geanta în care aveam mp4-ul, peria de pãr, luciul de buze ºi aparatul de fotografiat, pe umãr ºi am ieºit din casã valvârtej. Aproape cã m-am izbit de doamna aceea bãtrânã de la etajul doi, iar câinele ei a tot lãtrat la mine când am alergat pe lângã el. Dar asta nu m-a oprit.
- Terresa! În sfârºit! exclamarã ei oftând.
- Îmi pare rãu, pe bune, doar cã de data asta am o scuzã plauzibilã!
- Ok, sã o auzim.., zise Jennifer încruciºându-ºi mâinile la piept.
- Pãi.. a trebuit sã.. plimb câinele..? am spus eu ridicând din umeri.
- Ããã.. Tess.. tu nu ai câine.., îmi spuse Ray amuzat, în timp ce Johnny râdea de-a binelea.
- Ok.. Am întârziat. Hai sã mergem..
Pânã la urmã am început sã râd ºi eu de propria mea gafã.. ºi prima din acea zi.
Am mers la cinema, din moment ce Jennifer spusese cã e un film super, de groazã.
- Grozav.. N-o sã pot dormi la noapte, Jenn.. Mersi.., am început sã râd ºi m-am uitat la ea cu subînþeles.
- Stai pe mess ºi vorbeºti cu mine, dacã nu poþi dormi. mã liniºti fratemiu îmbrãþiºându-mã.
- Mda.. Mulþumesc, bro.. Mãcar cineva se gândeºte ºi la mine.., am spus eu uitându-mã la Jenn râzând, ea înþelegând ironia ºi începând sã râdã în hohote.
Când am ajuns la cinematograf ne-am aºezat pe scaune privind începutul. Ray se aºezase în dreapta mea, în timp ce Jenny stãtea în stânga.
ªi la un moment dat, nu am mai rezistat. Îl plãceam de un an.. Aveam dreptul sã ºtiu.. Nu ºtiu ce a fost în capul meu, însã, pur ºi simplu nu mai rezistam..
- Ray.. pot sã vorbesc puþin cu tine?
- Sigur..
Ne-am ridicat amândoi ºi ne-am dus pe hol.
- Ray, eu.. Adicã.. De ceva timp.. mult timp..
- Tess.. nu.., mã avertizã el.
Am rãmas împietritã.. ªi l-am privit cum se gândea.. cum sã iasã din situaþia asta, cel mai probabil.
- Uite, Tess.. Eu te plac.. Dar nu în acel sens.. Adicã.., oftã încurcându-se în propriile cuvinte. Ceea ce vreau sã spun, este cã nu te pot vedea altfel decât ca cea mai bunã prietenã a mea.. înþelegi?
Bleah.. ce glumã.. Era clar cã nu simþea ceea ce simþeam eu.. Ce idioatã am fost sã îi spun.. Ce mi-a venit?! Totul era perfect.. dacã mi-aº fi þinut gura..
- Da.. E.. Hhh.. uitã de asta, Ray.., am zâmbit trist ºi am lãsat sã parã cã nu era important. Nu conteazã.. Nu mai conteazã.., am spus punând accentul pe „mai” ºi m-am îndreptat spre sala de cinema.
Eram conºtientã cã Jennifer ºi Johnny ne priveau curioºi, însã eu nu m-am mai uitat la ei. ªi nici la film. Jenny a încercat sã afle, dar eu ºi Ray nu am spus nimic. Mã bucuram cã Ray pãstra secret totul. Era mult prea penibil. Priveam prin ecranul uriaº fãrã nici un interes.. Mã simþeam groaznic.. De ce fãcusem asta?
Când filmul s-a terminat ne-am îndreptat spre casã. Era de-abia ora 5, însã eu voiam doar sã mã duc în casã. Nu mai aveam chef de nimic. Mã simþeam.. oarecum.. goalã pe dinãuntru.
- Eu.. o sã plec.., am zis fãrã vlagã când am ajuns în faþa blocului.
Fratemiu ºi Jenny m-au privit surprinºi, dar închipuindu-ºi ce s-a întâmplat, nu au spus nimic. Ray doar a plecat capul ºi nu a comentat absolut nimic.
Am urcat sus ºi mi-am petrecut restul zilei singurã, stând pe pat ºi gândind la prostia fãcutã..
„Ahh.. nu-mi vine sã cred.. Ce am fãcut? De ce..?”

Mi se pare cam.. banal
Dar voi decideti..