Din confesiunile unei pisici

[Kasumi Mikoto]

Capitolul
9
(Care de fapt e 8, ca am numerotat gresit )
-Unde
mergem? a intrebat Nuka.
-Mike Vell.
Un strigat
speriat si scurt din partea lui m-a facut sa tresar.
-A!
Rotweilleru?! Pai nuuu…nu poti sa...sa mergi. Ala…ala nu-i ca…ca si Commer. MANANCA PISICI LA
PRANZ, DALIA! Ala…ala nuuu…
-Nuka, nu ne
mananca… am zis eu, incercand sa il linistesc.
-Pai pe mine
nu. Eu am aspect de veverita. Nu ii plac.
-Da? Pai mie
Viro mi-a zis sobolan supradimensionat. N-avem probleme. Hai.
Era cam
agitat. As fi vrut sa-l linistesc, dar ce puteam sa fac? El mergea cu spatele
inaintea mea, privindu-ma fix si bodoganind ceva de Vell. Iesisem de vreo trei
ore din oras si ma intrebam ce fac Shaddow si Commer.
-Nuka!
In spatele
lui era o prapastie.
-NUKA!


Cazuse. O
secunda am ramas impietrita. Atat sa fi fost?


~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~Persoana
aIIIa


Nuka aluneca
repede in jos, pe roca ce se desprinsese de sub picioarele lui. Nu bagase de
seama. Ii dadea inainte cu al 1000-lea motiv ca Dalia sa se duca dupa alt
caine. O clipa, deschise ochii. Nu paru sa observe.


-Dalia?
Dalia?! se uita el in stanga si-n dreapta…si-n jos. AOLEO!


~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~Pers
I ~~~


Am sarit
dupa el, ce naiba! Agatandu-ma cu ghearele de stanca pentru a imi incetini
caderea, plonjand, casa cresc viteza, sarind de pe un perete pe altul, am
reusit sa dau de Nuka, agatat de o piatra, cu blana zbarlita. L-am prins de
dupa cap si am incercat sa ma catar cu el cu tot.


-Va multumim
ca ati ales Pisi-Express! am zis eu, alunecand in jos pe peretele de stanca.


-Scuza-ma
iubito! Tre sa mai slabesc. Au!


-Ce copil
esti!


Chiar
atunci, o piatra ceda sub picioarele mele. Cadeam. Din ce in ce mai jos si mai
jos. Se terminase.


-Mi-a parut
bine sa te cunosc!


-Si mie…


Saracul
Commer. Sa-i vina de hac vagabonzii… Cand, brusc, un curent de aer cald ne-a
impins in sus. Un gazer pe fundul prapastiei?


-U-HUUUUU!
Striga Nuka. Suntem vii! Da! Multumim Cerului ca am ales sa zburam cu Gazer-Air!
rase el.


-Nu te mai
scalambai atat! i-am atras atentia, in timp ce urcam.


Am ajuns din
nou pe pamant stabil. Am descoperit si de unde i se trasese lui Nuka acel “Au”.
Coborand, isi agatase laba intr-un spin.


-Lasa-ma
sa-l scot de-acolo. am zis.


Am tras de varful
spinului, iar Nuka a inchis ochii si s-a strambat la mine. Mi-am adus aminte de
o planta care m-ar fi putut ajuta. Am gasit-o usor. Am scos spinul(si am banuit
ca Nuka injura in gand), apoi am fixat o
mica bucatica de radacina cu cateva frunze. De data asta am stiut ca injura,
fiindca o facea cu voced tare.


-Da, stiu,
ustura. Descarca-te.


-AUUUUUUU!
Ma simt mai bine.


Spre seara
am ajuns la Mike acasa. El rodea un os. Nu a marait, a ridicat ochii la noi, si
a plecat in viteza, bodoganind ceva de genul “Commer batrane, iar trimiti
pisici sa ne anunte ca tre sa iti salvam spinarea aia purecoasa!”. Am izbucnit
in ras. Ce chestie!


L-am privit
pe Nuka cum nu ezita sa sterpeleasca un os dintre ale lui Mike. Am rontait si
eu ceva. Intre timp, acasa la Commer,
Mike ajunsese deja si ii rupea pe toti in bucati, Shaddow ii obosise pe
jumatate din vagabonzi si ii agatase in copac, legati de picioarele din spate…iar
Commer incerca sa ii tina in loc pe cei alti cativa(30-40)care veneau. Nu numai
noi aduceam intariri.

Nu imi bat capul. Se ia aiurea din word