Poezii

[Myriam Sowdware]

Iubire rebela

Ninge afara; lacrimi pe chipul tau ingheata
Caci cu nesabuinta mi-ai spus dragostea-n fata
Mi-ai spus cu voce tare cat de mult ma iubesti.
Ai urlat catre lume faptul ca ma doresti.
Tu chiar credeai ca suntem unul altuia destinati.
Sperati, tineri pagani, continuati sa sperati.
Nu am putut sa tac, caci tu tot mai sperai
Sa ma intorc sa-ti spun ca mare dreptate ai.
Asa c-am zis cu-asprime ca e doar un biet vis
Ce te-ar fi dus cu siguranta intr-un Paradis.
Dar fara de scapare ar fi fost acela
In care, cert, nu s-a inventat femela.
Abandoneaz-ideea, ce-i asa de greu?
Fete pe lumea asta sunt si mai bune decat sunt eu.
Du-te si nu mai plange, nu ai nici o sansa
Sa cuceresti o inima ce nu-i a ta. Hai, lasa.
Si-asa-l lasasem, asa cum e acum,
Inghentat de frig, in genunchi si in drum
Privind catre fereastra-mi cu privirea plansa
Cum i-am strapuns inima usor ca intr-o branza.