Wake me up before I die

[Desiree Rose Goth]

Capitolul 9-Greseala

“-Stiu ca e un moment nepotrivit,dar m-a sunat colegul meu si mi-a spus ca criminalul a fost prins.”
M-am uitat cu ochii umflati de plans la Alicia Steel si am intrebat:
“-Cine e?”
Mana tatalui meu s-a strans mai tare in jurul meu.
“-Un evadat bolnav mintal ce a scapat acum vreo 2 luni,William Rovard”,imi raspunse ea repede..
Un bolnav mintal?William Rovard?Nici macar nu auzisem numele acesta!
Trebuia totusi sa recunosc ca in ultimele doua ore nimic nu a mai avut sens.Moartea fulgeratoare a mamei…politisti peste tot…si sange pe sosea.
“-De unde stiti ca el…a…a fost?”m-am balbait eu,incercand sa nu pomenesc de moartea mamei mele.
Detectiva isi dadu ochii peste cap si spuse:
“-Noi nu ne inselam.Asta e meseria noastra.Asupra lui au fost gasite celularul Isadorei Jenkins si Ferrariul familiei ei,pe care ai spus ca l-ai vazut.Ne-am dat seama ca e evident ca prietena ta,Melody,era nevinovata,avand in vedere ca a trecut testul cu detectorul de minciuni.Probabil ca barbatul acela ne-a intins o capcana.Asa ca adevaratul criminal a fost prins!”
Mi-am imaginat un om slabanog,cu parul brunet,stand singur intr-o celula intunecata si m-am izbit de un val de furie.Chiar merita pedeapsa asta.Pentru toate crimele ce le-a facut.
“-Si el ce-a spus?”am intrebat-o eu cu o urma de curiozitate in vocea mea mohorata.”Criminalul?”
Alicia Steel se codi si imi raspunse dupa cateva ezitari:
“-Pai…politistii n-au detalii din perspective lui.”
“-De ce?”intreba tata furios.
“-Pai…este mut din nastere din cate s-a descoperit”,bolborosi ea foarte repede.”Va voi tine la current cu ce se va mai intampla.”
“-Stai..stai…stai!Cum?!Nu poate vorbi?Asta e imposibil!Nu se potriveste…”
Vocea mea se franse la ultimele cuvinte.Alicia facu niste ochi mari si ma intreba iritata:
“-Si de ce,ma rog?”
“-Fiindca am primit un apel de la telefonul Isadorei,chiar inainte ca….ca….mama sa moara.Si vocea…am auzit vocea!Ori ati prins persoana care nu trebuie,ori acel barbat era un complice”,am incheiat eu.
Detectiva ranji amuzata auzind logica mea de doi bani.Sau cel putin,asa gandeam eu.
“-Te-ai uitat la prea multe seriale politiste,Aileen”,chicoti ea.”S-au gasit dovezi incontestabile ca William Rovard a ucis-o pe mama ta!”
“-Nici macar nu are legatura cu familia noastra…”m-am incapatanat eu in continuare.
Un sunet suparator ne-a interupt conversatia picanta.Se parea ca cineva incerca sa intre in casa,in ciuda numeroaselor masini de politie si a camerelor video.Am recunoscut persoana imediat.
“-Dylan!”am strigat eu surprinsa.”Vino aici!”
“-Nu are voie sa intre”,imi spuse detectiva aspra,insa eu am intrerupt-o:
“-Ah,mai taci din gura!”i-am spus eu dand-o la o parte.Alicia se stramba la mine in cel mai urat mod,dar am ignorat-o total.Singurul lucru pe care il vedeam,simteam si auzeam era Dylan.
“-Imi pare rau ca n-am fost aici”,imi sopti el la ureche,in timp ce ma imbratisa strans.”Sa fiu aici…pentru tine.”
“-Nu e vina ta”,i-am raspuns eu,lasandu-l sa-mi fure un sarut.Am simtit electricitatea arzanda pulsand in corpul meu si m-am mai linistit putin.
Spre mirarea mea,o a doua persoana a venit sa-mi ridice moralul.
“-Brielle?!”am intrebat eu neincrezatoare.”Ce faci aici?”
Fata mi-a zambit si m-a imbratisat si ea strans.
“-M-am gandit….ca o sa ai nevoie de noi.De niste prieteni.Poate ca abia ne cunoastem,dar eu simt ca ai nevoie de cineva care sa te ajute.”
I-am zambit si eu putin.Chiar ma bucuram ca ea venise.Parca o cunosteam de o viata.
“-E adevarat?”continua Brielle.”Chiar au prins criminalul?”
“-Cinci minute,Aileen”,imi spuse pe un ton aspru Alicia.
Am strambat din nas si mi-am condus prietenii in bucatarie;vroiam sa am o conversatie secreta cu ei.Imediat ce am inchis usa camerei,Dylan m-a intrebat:
“-Ce se intampla?Toti spun vinovatul a fost prins.”
“-Nu exact…”am ezitat eu.
“-Cum adica?”intreba Brielle curioasa.
Le-am spus de apelul pe care il primisem si de suspiciunile mele,fara sa omit nimic.Cei doi erau intr-un fel de acord cu mine,numai ca era evident ca si-ar fi dorit ca adevaratul ucigas sa fi fost prins.
“-Deci spui ca a fost altcineva?”intreba Dylan delicat.
“-Poate”,am raspuns eu,dand din umeri.”Poate au prins persoana gresita…Uitati,mai intai a fost Isadora,apoi Andrew si pe urma…mama mea”,am spus inghitind in sec.
Mi-am pierdut dintr-o data cuvintele.Era ceva in propozitia mea ce ma sacaia,ceva absolut logic care astepta sa fie descoperit,sa faca lumina in tot acel haos.In loc sa-mi dau seama de adevar,m-am trezit spunand cuvintele:
“-Vreau sa o vad pe Melody.”
Prietenii mei s-au uitat ingrijorati la mine,incercand sa gaseasca o solutie.Simteam ca trebuia sa o vad pe Melody,sa-I cer scuze pentru toate cuvintele pe care I le-am spus.
“-Am eu o idée”,sopti Brielle ranjind.”Am auzit ca Sally da o petrecere la ea acasa…asta pentru ca ea crede ca criminalul a fost prins.Probabil ca Melody e acolo.”
M-am gandit la spusele ei.Chiar Alicia mi-a spus ca Melody a fost eliberata deoarece a fost gasita nevinovata…
“-Nu stiu daca e sigur”,incepu Dylan,dar fu intrerupt de o conversatie alarmanta din sufragerie.Am intredeschis putin usa de la bucatarie,indeajuns cat sa auzim cuvintele.
“-Ce este?”intreba furioasa o voce.Am recunoscut-o ca fiind a Aliciei.
“-L-au gasit pe domnul Jenkins,mort in biroul lui.Se pare ca a comis sinucidere…”spuse incet un barbat.
Am observat ca expresia de pe fata lui Dylan era din ce in ce mai hotarata.Se parea ca deja luase o decizie evidenta.
“-Ai dreptate,Aileen”,spuse el,strangandu-ma de mana.”Nu putem sta degeaba.Hai s-o gasim pe Melody.Poate stie ceva.”
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Deci...sper ca nu va suparati ca virgula capitolul a intarziat ffffff mult.Mie mi se pare cam plictisitor capitolul fiindca nu prea este actiune si ca nu am descris prea multe lucruri.Poate voi aveti alta parere