Intalnire la miezul noptii

[Kasumi Mikoto]

Vad cea mai mare dorinta a momentului, ai uitat? Vorbesc cu directorul despre asta. Dar e ca o camera antifonata. Nu aud.
Le-am vazut pe fete cum iau cartea lui Flamel, apoi striga simultan:
-Evrika!
-Mh?
Flamel a subliniat in carte cuvinte. Cu diferite culori. Pe margine e o legenda, ca la harti, care da un indiciu-cheie!
-Ce? am zis eu. Fiecare culoare e un numar. Cum sa dea cuvinte?
Am treantit cartea. Parea fara speranta. Am aruncat inc-o privire la coperta de piele. Pe ea scriea"N. Flamel- Memoriile mele adunate". Ce?.... A fost randul meu:
-EVRIKA!!! A subliniat adunate cu toate culorile. Tre sa adunam!
Dupa ce ne-am chinuit o ora cu culorile sterse ale lui Flamel, aam gasit ceva...straniu. Numarul era 174,10.
Fetele au sugerat sa mergem la pg 17410. Acolo zicea asa: "Mai devreme am zis o minciuna. Oglinda nu ezita sa spuna adevarul despre viitor celor care nu vor sa traiasca-n trecut!".Hm?
Am simtit ceva greu in buzunar. Am vrut sa intind mana dupa acel ceva. Fetele ma priveau nesigure, desi intuisera ce credeam. Exact atunci, Dumbledore a intrat val-vartej in camera, oprindu-se la un mm. de oglinda, ca sa strige:
-NICI NU TE GANDI!
M-am oprit brusc si m-am intors catre director:
-Pai stiti ca e imposibil si impropriu spus, pentru ca tocmai magandeam.
El se uita crucis la mine, intrebandu-se probabil, ce ma intrebam si eu. De ce spusesem asta?