Intalnire la miezul noptii

[Kasumi Mikoto]

-Stiti, domnule,cu tot respectul, dar...a...pai...Sunt S in talie. Nu va dau prea multe sanse sa intrati in ei!
Am privit aceste cuvinte ca pe niste pasageri clandestini care nu aveau bilet si nici vreu drept sa plece din gara "Gura sparta", cu expresul "Oarecare Impertinenta", dar pana sa poata politia creierului meu sa opreasca acest tren, el ajunsese deja la urechea lui Dumbledore. De asemenea si la Bells si Issie, care parura oarecum socate.
-Cred, spuse directorul calm, intinzandu-mi o cutiuta cu serbet de cirese, ca unele cuvinte mai trebuiesc gandite inca odata. Desi recunosc ca n-am sanse sa intru in blugii tai, domnisoara Qween, hai sa renuntam la a trage concluzii inainte sa stim toate datele problemei, da?
Desi un neuron rebel ma indemna sa ii raspund cu toata impertinenta de care eram capabila, in gandul meu, l-am aruncat pe respectiv pe geam si, pana la urma, raspunsul ajuns la Dumbledore a fost:
-Da, domnule. Imi cer scuze, domnule. Dar, de ce vreti blugii mei?
-Pai ca sa nu o atinga nimeni si totusi sa scoatem piatra de acolo, tre` sa ard articolul vestimentar. Piatra e ignifuga.
Deodata, Minerva McGonagall baga capul pe usa. Era imbujorata si parea impacientata.
-Albus, Urgenta la etajul 6!
Albus Dibledore a iesit calm, ichizand usa. Bine ca facuse asta inainte sa strig ceva de genul :"Barbuta, iti lipseste o doaga! Sunt blugi de firma!". Apoi l-am auzit vorbind cu Minerva:
-Care e problema? a intrebat el calm.
McGonagall i-a soptit ceva. Nu am inteles ce. Dar era clar ceva de rau, fiindca apoi l-am auzit pe Dumbledore tresarind si scapandu-si cafeaua(pe care o Creease cat vorbise cu mine) pe camasa de noapte.
-Dumnezeule, MInerva, CUM, pe stimabila barba a lui Merlin ar trebui sa rezolv eu ASA CEVA?
-Albus...vezi...?
Apoi nu i-am mai uzit. Cautam o cale sa iau piatra, inainte sa ii dau blugii directorului, si fara s-o ating. Macar cat s-o vad.