Desfatari aurii

[Bell Evans]

Bell se trezi devreme in acea dimineata, chiar daca era duminica. Dupa cateva priviri aruncate prin dormitor, observa ca Rose dormea dusa in patul ei. "Mereu a fost asa, sa se trezeasca cat mai tarziu posibil" isi spuse fata cu o urma de zambet pe chipul palid.
Isi lua blugi, un tricou si tenisi, dupa care cobori scara spre camera de zi a Cercetasilor.
Vazand ca era prea devreme, iar incaperea era goala, se hotari sa se plimbe prin imprejurimile castelului si sa se bucure de mangaierile soarelui de dimineata. O priveliste uimitoare o intampina afara~un cer albastru si limpede ca o oglinda, un soare vesel si vioi, lacul argintiu unduindu'se usor sub blanda adiere a unei miresme caldute.
Bell porni cu pasi mici spre un copac de pe malul lacului. Ajunsa sub umbra mareata a batranului ulm, se intinse si incepu sa se joace cu firele de iarba. Vanticelul usor ii involbura suvitele de par, gadilind'o pe fata si gat. Vrajita de frumusetea diminetii, incepu sa viseze cu ochii deschisi.
Dupa cateva minute se trezi din magia visarii, cu un mic tremur. Cineva o privea de langa trunchiul gros al copacului......