Dimineata "Perfecta"

[Bell Evans]

Hagrid il ridica pe Zen si il duse langa copacul indicat. Era un batarn ulm, din scoarta caruia picura un lichid argintiu.
"-Hai sa'i dam sa bea" propuse Stefan.
"-Esti sanatos?? Daca i se intampla ceva?? Poate fi otravitor!!" incepu Rose sa urle disperata.
"-Rosyhor, calmeaza'te. Seva de ulm este vindecatoare, am citit intr'o carte de Ierbologie. Da'i sa bea, Stefan. Sigur ii va face bine" spuse Bell hotarat.
Stefan crea un pocal pe lor, si il puse sub o crapatura din scoarta. In cateva minute se umplu, iar Hagrid il ridica pe Zen, dandu'i sa bea din lichidul magic. De indata ce seva atinse buzele lui Zen, acesta incepu sa reactioneze, iar dupa cateva inghitituri se trezi de'a binelea.
"-Wow, ma simt mult mai bine acum" spuse el, cu o voce energizata,
"-Oh, Zen!" spuse Rose, fugind in bratele lui deschise.
Statura imbratisati cam 5 minute, pana ce uriasul isi pierdu rabdarea:
"-Copii, e aproape dimineata, Ce'ar fi sa continuati sarbatorirea in camerele voastre??" spuse el.
Plecara toti pe cararea de intoarcere. Bell observa ca Rose si Zen inca vorbeau incetisor si se tineau de mana. Ajunsera in castel, iar cand intrara pe usa masiva din bronz, un glas le dadu de veste ca nu erau singuri.