O plimbare nocturna

[Bell Evans]

De indata ce Alexander reveni langa ei, Bell spuse pe un ton care se dorea serios:
"-Uhmm, Zen, scuze ca intrerup. Dar inca exista vraji de Disparitie" spuse ea.
"-Are dreptate" adauga Stefan. "Vom invata si noi cand implinim 18 ani".
Copiii urcara scara in continuare, pana cand ajunsera in fata portretului Doamnei Grase.
"-Babuini dansatori"spuse Rose.
"-Unde ati fost voi la ora asta? Ar trebui sa'l chem pe Filch!" mormai femeia in rochie roz.
In acel moment aparu nimeni alta decat Dna Noris.
"-Pisica afurisita, daca te duci sa'i raportezi nebunului de Filch, nici coada nu ramane din tine!!" spuse Stefan.
"-Pisi, stai cuminte, nu??" incepu Bell, pe un ton mieros. "Nu o sa fi tu rea, nu'i asa??" si se apleca sa mangaie pisica. In acelasi timp, rosti Petrificus Totalus si Langlock .
Pisica ingheta pe loc, iar limba i se lipi de cerul gurii. Statea acolo, cu ochii uitandu'se disperati dupa ajutor.
"-Nu, nu. Sa ai noroc daca Filch te gaseste pana maine dimineata" ii spuse Bell, mangaind'o dupa urechi.
"-Esti geniala, surioara!!" spuse Rose, imbratisand'o.
"-Bine bine, dar ce facem cu ea??" intreba Zen.
"-O lasam aici. Filch sigur o va gasi" raspunse Stefan repede.
"-Ma mai tineti mult treaza, sau intrati o data??" ii intreba Dna Grasa.
Dar cand sa intre prin portret......