Vizita la Hagrid

[Bell Evans]

"-Mda, e normal sa nu te simti in largul tau, chiar nu ma mira!!" spuse Bell, iar lacrimi noi ii invaluira obrajii.
"-Bell, te rog, nu stiu de ce am facut asta, cred ca am vrut o pauza si nimic mai mult. Nu trebuia sa te mint, am fost o proasta ca am facut asta." ii spuse Rose, incercand sa o linisteasca. Dar lacrimile nu incetau sa se opreasca.
"-Nu pot sa cred. E prima data cand spui ca nu ai vrut sa stai cu mine..cu mine, care sunt sora ta. Mereu ne'am spus tot, si nu am avut secrete una de alta. Lasa'ma singura, te rog" spuse Bell printre lacrimi.
"-Te rog, iarta'ma, chiar nu m'am gandit ca o sa se sfarseasca asa" spuse Rose, pe un ton disperat.
"-Acum vreau eu o pauza" adauga si Bell, ridicandu'se si plecand spre camera sa.
Ajunsa in dormitor, se tranti pe patul ei si incepu sa planga, tinand strnas perna in brate. Nici nu o observa pe Lola, care statea pe marginea geamului. Nate? El sigur ma iubeste isi spuse fata si se ridica sa ia scrisoarea. Aceasta era scurta, dar recunoscu scrisul usor ingrosat al fratelui sau mai mic.
"Draga Bellyshor, si mie mi'e foarte dor de tine. Vreau sa vi acasa, sa te vad cat mai repede. Si pe tine si pe Rose. Camera ta e in regula, nu i'am facut nimic. Nu inca, glumeam. Si eu te iubesc, si pe Rose la fel. Mama si tata va transmit salutari si va spun sa ramaneti unite, ca intotdeauna.
..cu multa dragoste, fratiorul vostru Nate."
Bell citi si reciti scrisoarea. Acum era patata de lacrimi, iar scrisul nu se mai intelegea pe alocuri. Dar deja o memorase~mai ales ultima idee Sa ramaneti unite, ca intotdeauna se gandi ea. Isi aminti de toate clipele frumoase petrecute alaturi de sora sa si isi dadu seama ca fusese o proasta ca nu o intelese. Trebuie sa o gasesc, si repede se gandi Bell, si o lua la fuga spre camera de zi. Nu era nimeni acolo, ziua fermecatoare atragandu'i pe toti afara. Unde o fi??.
Fugea ca disperata pe coridoarele lungi, cautandu'si sora. Dupa lungi minute de tensiune o gasi. Statea cu capul rezemat de un stalp de pe scarile de la etajul II. I se paru chiar foarte grav~Rose nu plangea mai niciodata, doar in situatii extreme. Uite ce ai facut cu mintea ta creata, Bell!! Esti o genialitate, bravo!!
Se aseza langa ea si o lua in brate.
"-Ma poti ierta ca am fost asa de idioata incat nu am reusit sa te inteleg? Imi pare foarte rau, chiar nu stiu de ce am reactionat asa. Cred ca m'am simtit parasita" spuse Bell dintr'o suflare.
"-Bellyshor..fu singurul cuvant pe care il spuse Rose, dupa care isi ingropa fata plina de lacrimi in parul lung al surorii sale. "..mi parre rrrau" reusi ea sa spuna.
"-Si mie, dar acum s'au lamurit lucrurile" spuse Bell, plangand si ea. "Si chiar, eu sunt aia plangacioasa, tu ai plans ultima oara cand ti'am colorat toate hainele in roz" spuse Bell.
"-Doamne, ce nervi mi'ai facut atunci" raspunse Rose, razand si plangand in acelasi timp.
"-Te iubesc, Rosyhorul meu mic" spuse Bell si o imbratisa si mai strans pe sora sa.
"-Eu mai mult ca tine, Bellyshor" raspunse Rose.
Cele doua surori ramasera imbratisate, pana cand....