Nimic mai mult decat putina liniste..

[Bell Evans]

Era noapte. Bell dormea in camera sa din Turnul Cercetasilor, visand linistita. Cerul plumburiu era incarcat cu mii de stele, care luminau discret domeniile castelului.
Dintr'o data, fata incepu sa se vaiete si sfarsi prin a se trezi brusc, cu un mic tipat.
Okay, Bell calmeaza'te, doar un vis..un simplu vis.. isi spuse ea, incercand sa opreasca lacrimile care curgeau neincetat pe obraji. Visase ca fratele ei mai mic Nate, murise intr'un duel. Off, de ce trebuie sa visez eu asa ceva se intreba fata, ingrozita. Trecura minute in sir..Bell statea cu capul pe genunchi, incercand sa'si explice ca a fost un simplu cosmar, nimic adevarat. ..doar un cosmar balbaia ea.
Hotari sa se ridice si sa plece din camera. Locul unde cosmarul ii patrunse in gandurile linistite ii facea rau. Isi luase capotul albastru si tenisii, bagheta si pelerina invizibila, dupa care cobori in liniste in camera de zi. Nu era nimeni, fiind prea tarziu in noapte. Incerca sa o trezeasca pe Dna Grasa, dar aceasta ii dadu drumu abia dupa multe proteste si un sir scurt de injuraturi.
"-Ai idee cat e ora, fata? De ce nu dormi la ora asta??" striga ea in urma lui Bell, dar aceasta isi pusese deja pelerina si porni pe holurile intunecate. Unde sa merg, as vrea sa am un loc unde sa pot sa'mi limpezesc mintea isi spuse ea. In fata ei se materializa o usa. Aa, etajul VII, trebuie sa fie Camera Necesitatii isi zise Bell, cu o urma slaba de zambet.
Dar cand sa deschida usa, auzi un zgomot de pasi. Sunt invizibila, deci ar trebui sa stau calma isi tot repeta ea, dar frica punea stapanire pe sufletul ei. In cele din urma, sunetul se pierdu in noaptea neagra, si Bell apasa manerul clantei, intrand in camera.
Avea un aspect placut~o canapea mare si un fotoliu care parea comod, un semineu cu flacari albastre si un raft cu carti. Deja se simtea mai bine. Se aseza pe fotoliu si incepu sa se lase pierduta in ganduri, pana cand.....