Just.. Memories..

[Bell Evans]

Bell auzi oftatul Isabellei si se apropie incet de ea. Ii puse o mana pe umar, si fata tresari usor.
"-Stiu cum e..Am fost si eu in situatia ta, si refuz sa o spun, dar inca mai sunt" ii spuse Bell.
"-Chiar intelegi??" o intreba Isa, si o alta lacrima se prelinse pe fata ei trista si palida ca portelanul.
"-Poate vei zice ca e diferit..Dar si mie mi'a murit bunicul, acum mai bine de 6 ani.. Si inca ii simt lipsa si il vreau inapoi, desi sunt constienta de faptul ca nu'l voi revedea niciodata" spuse fata, incercand sa stapaneasca sirul de lacrimi cu care se lupta.
"-Imi pare rau.." spuse si Isabella, tacand.
"-Si mie. Eram atat de apropiata de el. Si atat de atasata, nu stiu cum am putut sa ma comport normal si sa tin in mine atata timp..Dar acum ca te'am intalnit pe tine si esti si tu in situatia asta, trebuie sa ma descarc" rosti Bell cu glasul aproape stins, iar lacrimile nu mai puteau rezista in ochii ei tristi. Cazura pe obrajii palizi, lasand in urma dare fierbinti.
Nimeni nu mai spunea nimic. Isa statea si privea stelele, Bell era pierduta in amintirile ei, Rose si Bellatrix stateau apropiate, iar Raizen se plimba in liniste, cu pasi usori si solemni. Pana cand cineva rupse tacerea..