Maybe...

[Tora Chang]

Cap II - Surprinsa


Suna alarma ceasului. O opresc fara vlaga. E 6 fix. La &:30 trebuie sa fiu in fata scolii.
Ma scol din pat si ma tarasc pana la baie. Apa rece ma trezeste.
Ma imbrac cu un tricoul meu preferat si imi iau pantalonii asortati.
Mama era in bucatarie si, ca de obicei, pregatea micul dejun.
"Te-ai trezit?"
"Cu greu, dar da."
"Ce vrei sa mananci?"
"Nu stiu! Cereale cu lapte."
Mi-am luat castronul cu cereale si m-am dus in camera mea. la televizor nu era nimic interesant,(Parca ce putea sa fie la 6:30 dimineata?) asa ca am deschis calculatorul si m-am uitat la un episod din serialul meu preferat. Pana sa se termine s-a facut 7:15.
Mi-am luat haina si bagajul( ce greu era).
"Mama.. am plecat."
"Pa Tora. Drum bun. Vezi, ai grija ce faci acolo."
"Da mama. Stai calma."
Parca nu mai fusesem in nici o excursie pana atunci.
Am iesit pe usa si am luat-o la fga. Era cat pe-aci sa cad pe scari (stau la etajul patru), dar la 7:25 eram la scoala.
Toata lumea venise. Mai lipseau doar Alice si Monique. Dupa ce mi-am salutat colegii am inceput sa le asteptam pe cele doua intarziate.
Intr-un final Alice si Monique vin calme, razand, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.
"Hey Tora!"
"Ati intariat! Din nou!"
Monique nici nu ma baga in seama.
"Scuze. Am asteptat-o pe Monique."
"Stiu cum e."
"Haideti! Toata lumea sa urce in autocar, ca sa plecam odata!spune dirigintele."
Era suparat rau. Cred ca se saturase sa astepte.
Cand ne urcam in autocar Alice si Monique se aseaza una langa alta. Eu nu mai aveam loc in preajma lor. Iar m-au lasat singura. Vad doua locuri mai in spate. Ma duc repede si ma asez. imi scot MP3-ul, punandu-mi doar o casca si incep sa ascult muzica.
Observ ca Andrew, un tip foarte dragut se indreapta inspre mine. Il cunosteam doar de un an dar de vreo sase luni incepuse sa-mi placa. Cand ajunge langa mine se opreste.
"Hei, locul asta e liber?"
Se referea la locul de langa mine.
"Da... spun eu buimacita.
Nu-mi vine sa cred ca vrea sa stea langa mine. Totusi mai erau locuri libere dar el s-a asezat langa mine. Dar nu cred ca avea aceleasi sentimente ca si mine.
Autocarul porneste.
"In sfarsit plecam! spune el cu o tenta de usurare in glas."
"Erai asa de nerabdator?"
"Nu chiar dar stau de la 7 aici si..."
"Ei bine, nu trebuia sa vii asa de devreme! spun eu amuzata."
"Nu mai rade! Nici nu stiu de ce am venit asa de devreme. Parca nu mai aveam stare acasa."
"Stiu cum e!"
"Hei! Ce asculti?"
"A... Niste melodii. Dar nu cred ca-ti vor placea."
"Nu am de unde sa stiu pana nu incerc."
Ii dau o casca, resemnandu-ma. Sta un minut dupa care zice:
"Nu e rau!"
Rasuflu usurata. El observa:
"Hai mai! Ce credeai ca se intampla daca nu imi placea?"
"Nu stiu! Dar ma bucur ca este macar o persoana careia sa ii placa muzica pe care o ascult."
Dupa asta nu am mai vorbit tot drumul. Am uitat sa mentionez ca mergem la Cluj, asa ca drumul era lung.
Stateam emotionata pe scaun. Ma tot foiam. Andrew a tacut tot drumul. De ce tacea tot timpul? De ce nu facea ceva? Pentru ca nu ma placea, desigur!
Dupa doua popasuri am ajuns in sfarsit in Cluj. Un drum de 12 ore. Insuportabil!
Urma sa stam 3 nopti la o pensiune.
Am coborat. Aveam picioarele amortite. Era cat pe-aci sa cad pe jos. (Din ericire asta nu s-a intamplat.)
Alice si Monique erau la usa autocarului asteptandu-ma.
"Ce ai patit? Ai o fata!"
"Am picioarele amortite. Aproape am cazut pe jos!"
Au inceput sa rada.
"Ce e asa de amuzant! Foarte frumos. Radeti de necazul altora!
'OK! Ne oprim. incerca Alice sa spuna printre chicote."
Dupa ce s-au calmat, ne-am dus spre intrarea pensiunii.
"Am vazut ca ai stat langa Andrew. Ce-ati facut porumbeilor?!"
Ele stiau ca il plac.
"Nu am facut nimic! am spus eu intristata. Am ascultat muzica de pe MP3-ul meu si atat. Nu am facut nimic altceva."
"Asta e dezamagitor. Si eu care credeam ca ai ce sa ne povestesti. Au..."
Alice o lovise pe Monique cu cotul.
"Dar cine stie ce simte baiatul? Poate te place, dar ii e frica sa iti spuna."
"Asta da speranta!"
Am intrat in pensiune. Toata lumea era acolo. Dirigintele se chinuia sa ii controleze pe toti. Si totusi eram doar 15 elevi. A inceput sa faca repartitia.
"Tora Chang, Monique Lavander Si Alice Monroe in camera 3."
Macar eram in camera cu prietenele mele.
"Andrew Jones, Jack Gilligan si Noah Savage in camera 4."
Camera mea era langa a lui Andrew! De ce? Alice si Monique incepusera sa chicoteasca.
"Tora si Andrew!!!"
"Incetati! Poate sa observe!"
Andrew se uita la mine. M-a privea insistent. De ce se uita asa la mine? La un moment dat si-a intors privirea. Am rasuflat usurata. Dar usurarea nu a durat mult pentru ca venea direct spre mine. Incepe sa zambeasca si spune:
"Vrei sa te ajut la bagaje?"
"Poftim?!"
"Bagajele! Vrei sa te ajut?"
Uitasem ca aveam 2 valize destul de grele.
"Aa... Da!"
Alice si Monique iarasi incepura sa chicoteasca. Oare numai asta stiau sa faca?
Am luat cheile camerelor noastre de la diriginte si ne-am indreptat spre etaj.
"Dar ce ai in valiza asta? E asa de grea!"
"Nu am nici o idee."
Camerele erau la capatul coridorului. Ne-am oprit.
"Mersi ca..."
"Andrew!!"
Lola Lavansky strigase. Era una dintre cele mai populare fete din scoala si am avut "norocul" sa nimeresc in clasa cu ea.
S-a oprit in dreptul lui Andrew si l-a ...Sarutat.









E o prostie. Nici nu stiu de ce am scris-o.