Cumparaturi buclucase

[Bell Evans]

"-Sigur ca te ajutam" raspunsera gemenele in cor.
"-Doar ca mai intai as vrea sa mergem si in magazinul ala" mai spuse Bell, indicand un pet-shop. "Lola are nevoie de niste gustari proaspete".
"-Ok, mergem acolo si apoi sa vedem ce e cu oglinda asta" raspunse incantat Stefan.
Copiii se indreptara spre cladirea pictata in culori vii. Soarele stralucea pe cerul ca oglinda, iar in aer plutea mireasma calduta a diminetii. Vrajitori de toate varstele se plimbau pe Aleea Diagon, incantandu'si privirile cu vitrinele colorate, transparente sau aurii cu afise lipite cu vraji de lipire permanenta.
Intrara in magazin, si un miros de animale ii intampina cu bratele deschise.
"-Bell, te implor grabeste'te!!!" striga Rose la sora sa.
"-Bine, bine" spuse fata, indreptandu'se spre un raft din partea stanga. In drumul ei gasi niste articole pentru pisici, si il chema pe Stefan.
"-Hey, uite aici niste cosuri frumoase pentru Tom" ii spuse ea.
"-Hmm, cred ca ii voi lua unul nou, pentru drumul spre Hogwarts. Desi nu'i place prea mult sa stea in el, asa spune regulamentul" raspunse Stefan, meditand.
Bell isi continua drumul spre sectorul zburatoarelor, dar ramase inmarmurita in fata unei privelisti care ii aducea aminte de trecut: o fetita mica, de 10-11 ani isi cumpara prima sa bufnita, acompaniata de bunicul sau. Parul alb ca zapada si barba ingrijita a batranului, alaturi de ochii de un smarald intens si privirea jucausa o facura pe Bell sa ofteze intristata. Lacrimile din ochii ei incepura sa curga siroaie, neputand sa le faca fata. Isi aminti si ea de prima zi cand venise aici cu bunicul, pentru a'si lua un animalut sa'i tina de urat. Bellyshor, trebuie sa ai mare grija de el ii spuse atunci batranul. Si alesese o bufnita mica si roscata, pe care o compara cu nepoata lui. Uite, asta mi se pare perfecta. Ce zici, iti place?. Bell nu mai suporta chinul amintirilor, si se sprijini de un raft cu gustari pentru pasarile adulte. De ce trecutul o urmarea peste tot si nu o lasa in pace. Nu vroia sa isi uite bunicul, dar avea nevoie de liniste si consolare, pentru a se obisnui cu amintirea lui. Ramase acolo, privind cum fetita jucausa alesese un bufnitoi gri, de marimea unei mingi. Bunicul o lauda, iar copilul ii sari in brate. Cand batranul isi intinse mainele protectoare sa o mangaie, Bell se simti mai singura ca niciodata. Desigur, avea si ea prieteni, parinti, rude care sa o iubeasca si sa'i arate afectiunea. Dar ea nu o vroia pe a lor. Il vreau pe el..pe nimeni altul sopti ea, cu lacrimile ca niste perle transparente curgand neincetat.
Vazand'o plangand, batranul cu nepotica se indrepta spre ea si ii spuse:
"-Te simti bine, domnisoara?" intreba vocea calda.
"-Da" sopti Bell, cu un glas stins.
"-Si atunci de ce plangi, nu ar trebui o fata ca tine sa isi piarda pretiosul timp plangand prin colturile unui magazin de animale!" spuse batranul, incercand sa o inveseleasca. O mangaie usor pe crestet, dupa care pleca.
Bell suspina adanc la atingerea mainii calde si un alt sir de amintiri se transformara in lacrimi fierbinti de dor. Gata, trebuie sa imi revin. Rose si Stefan nu ma pot vedea asa se gandi fata, in timp ce incerca sa ascunda urmele durerii ce ii cuprindea sufletul din toate partile, lasandu'l fara scapare. Asa, ce cautam? Aa, niste gustari pentru Lola. Lola.. isi spuse ea. Lola e amintirea vie a dragostei bunicului sopti Bell, dupa care se uita in spatele ei si lua de pe raftul de care se sprijinise 2 cutii cu gustari pentru bufnite. Se indrepta spre partea de la intrare a magazinului, unde se intalni cu Rose si Stefan. Dupa ce platira cumparaturile, iesira toti in soarele orbitor de afara.
"-Bell!" spuse Rose brusc.
"-Da?" sopti fata, confuza.
"-Iar ai plans, nu? Si nu'mi spune ca nu, pentru ca esti buna la mintit cum sunt eu la facut gogosi" zise sora sa, cu un ton sarcastic.
"-Mda.."
"-I'ai vazut pe bunic si nepoata, nu? De aia ai plans, ti'ai amintit prima ta zi aici" mai spuse Rose, dupa care se duse si isi imbratisa sora.
"-Dar daca ti'ai amintit asta, ar trebui sa iti amintesti si lucrurile distractive pe care le'ai facut in acea zi" propuse Stefan, incercand sa o inveseleasca pe prietena sa.
"-Asa, e..aveti dreptate. Ce m'as face eu fara voi?" spuse Bell, cu o urma de zambet, si ii imbratisa pe amandoi. "Acum haideti sa mergem sa vedem ce e cu oglinda aia" mai zise ea.
"-Dap, pun pariu ca ne asteapta alta aventura" completa Rose.
Copiii pornira de'a lungul Aleei Diagon, spre barul lui Madam Rosmerta, pentru a bea o bere-zero.....