Rãtãcind la miezul noptii

[Sydney Akira]

Dar când sã apase clanța, ușa dispãru lãsândune blocate acolo. Amândouã am început sã batem în pereți violent și sã urlãm. Dintr-o datã m-am oprit și am oprit-o și pe Bell.
''Dacã continuãm sã urlãm ne v-a auzi Filch! Atunci vom avea mai mari probleme decât în acest moment'' am spus îngrijoratã.
O ușã apãru exact în fața noastrã dar era închisã.
''Alohomora'' am rostit eu hotãrâtã dar ușa dispãruse imediat.
''Ceva ciudat se întâmplã aici'' a afirmat Bell ''Ar trebui sã cautãm o ieșire''
''Camera asta e imensã, nu vom gãsi decât praf'' am spus sec.
''Taci și vino cu mine'' a spus râzând.
Am urmãrit-o prin toatã camera apoi ne-am hotãrât sã ne despãrțim poate așa vom gãsi ceva. Dupã câteva momente ne-am regãsit în mijlocul camerei.
''Nu am vãzut nimic'' spuse Bell hotãrâtã.
''Nici eu..''
Dintr-o datã se auzi un zgomot puternic și se deschise un pasaj în perete care pãrea a duce într-o altã camerã mai înfricosãtoare decât asta.
''Ce facem?'' am întrebat speriatã.
''Hai'' a spus Bell și m-a tras de braț.
Eram gata sã intre în acea camerã dar..

[Occ - dã-mi id-ul tãu, Îmi ești simpaticã ]