Cumparaturi buclucase

[Bell Evans]

In acel moment, se produse o explozie de lumina care ii invalui pe copii intr'o mantie aurie, care ii atrase in mrejele sale incalcite. In mai putin de cateva secunde, Bell, Rose si Stefan pluteau intr'un spatiu infinit, cu respiratia intretaiata. Fiori mici si reci ii cuprindeau din toate partile.
"-Bell, da'mi mana!" se auzi un strigat chinuit.
"-Nu pot!!" tipa Bell, incercand sa afle cine o strigase.
"-Ba poti!!!" urla Stefan, care incerca sa o prinda si pe Rose in acelasi timp. "Nu am idee ce e..fenomenul asta, dar nu pare a fi ceva bun!!" mai spuse el.
Bell incerca sa se miste, dar isi dadu seama ca era tintuita in loc, avand mainile prinse ca in niste chingi de fier. Simtea cum spaima isi face loc in sufletul ei vulnerabil. Parul ii flutura continuu, iar ochii incepura sa ii lacrimeze din cauza curentului.
"-Rose" murmura ea, gandindu'se ca sfarsitul era aproape. Inchise ochii se se lasa purtata pe bratele pericolului, spre necunoscut. Se simtea ciudat, dar un sentiment de pace enorma ii domina trupul si sufletul. Daca mor acum, il revad pe el se gandea ea, cu un zambet ce ii puse stapanire pe chipul palid si transpirat. Nu, Bellyshor. Imi pare rau, dar nu este timpul sa vii la mine acum, trebuie sa lupti sa traiesti, nu te lasa invinsa. Iesi la suprafata din marea asta de pericol, si salveaza'i pe ceilalti. Iti promit ca voi fi alaturi de tine, orice se va intampla auzi fata o voce, mai mult ca o soapta. Nu avea nicio indoiala a cui era. Bunicul era acum alaturi de ea, si ii promise ca va ramane in continuare.
Bell deschise brusc ochii si vazu ca vartejul de lumina incepe sa se faca de un rosu stacojiu, asemeni rubinelor de pe ceasul de aur. Il vazu pe Stefan langa ea si intinse mana. Acesta se trezi, si privirea ii zbura spre fata, care zambi incurajator. Apoi o vazu si pe Rose langa ei, dupa care o luasera si pe ea de mana.
"-Mai dureaza mult?" intreba aceasta putin ametita.
"-Probabil ca nu" si spunand acestea, Bell fu aruncata pe o suprafata tare, care ii rani pielea. Simti sangele siroindu'i din partea tamplei, curgand in valuri prin parul ei castaniu.
"-Sunteti bine cu totii?" intreba Stefan, care nu parea sa aiba vreo rana grava. Rose raspunse afirmativ, dar Bell scoase doar un mormait de durere.
"-Bell!!! BELL!!!" tipa Rose, ingrozita sa'si vada sora in situatia aceea.
"-Uhmm, sunt bine, nu mai urla..E doar putin..Sange?" spuse fata, confuza.
"-Doamne, tocmai tu te'ai nimerit sa te lovesti asa tare" murmura Stefan, dupa care ingenunche langa Bell si ii privi rana. "E destul de adanca, dar cred ca o pot vindeca."
Dupa cateva vraji soptite, sangerarea se opri si inceta. Acum rana era perfect cicatrizata, singurele urme ale incidentului fiind tricoul portocalui imbibat cu sange, si parul care devenise rubiniu.
"-Uite!" spuse Rose, intinzandu'i un tricou.
"-Mersi..dar de unde il ai?" intreba Bell, in timp ce Stefan se ridica, lasand'o sa se schimbe.
"-Pai, mi'am dorit un tricou curat pentru tine si a aparut din senin" raspunse sora sa, ajutand'o sa isi imbrace tricoul curat.
"-Mda, imi doresc si eu acum sa am din nou parul curat" rosti Bell, cu o urma de sarcasm in ton. Si se intampla: parul redeveni ciocolatiu, cu bucle frumos aranjate, prins intr'o coada la spate.
"-Uimitor!!" spuse fata, socata. Se ridica si incepu sa priveasca imprejurimile. Erau pe o campie verde ca smaraldul, scaldata in razele soarelui de dupa-amiaza. Cerul era senin, ca oglinda octogonala, iar in apropiere se odihnea un lac, foarte asemanator cu oglinda rotunda.
"-Oare ce o fi locul asta?" murmura Stefan, ca pentru el.
Pe loc aparu un Leu auriu, cu un baston ca cel al bunicii, incrustat cu diamantul si perla pe care le descoperisera copiii.
"-Sincer, eu ma intreb cine sunteti voi..CE sunteti voi? Si cea mai importanta intrebare-Ce cautati aici?!" intreba Leul, cu un glas mormait, care arata ca nu era prea dornic de musafiri nepoftiti.
"-Suntem Rose, Bell si Stefan" iar vocea care facu prezentarile parea sa fie a lui Rose.
"-Aha, si ce cautati aici totusi?!" intreba Leul.
"-Am gasit niste obiecte, care cand le'am impreunat, ne'au aruncat intr'un vartej de lumina si ne'au adus aici" de data aceasta fiind Stefan cel care vorbi.
Leul ramase meditand. Ii privea pe toti cu o cautatura limpede, din ochii sai de onix. Coama aurie se pravalea in valuri lungi pe spatele sau masiv, iar botul care incepuse sa albeasca adulmeca aerul bland de dupa-amiaza...

OOC: Sper sa iti placa cum am continuat