Rãtãcind la miezul noptii

[Bell Evans]

In timp ce Sydney statea pe podeaua prafuita de trecerea vremii, Bell se apleca sa observe mai bine acel semn misterios. Ii aducea aminte de ceva, dar amintirile ii erau invaluite intr'o patura de ceata.
"-Uhmm, imi aduce aminte de ceva, dar nu stiu de ce" murmura Bell.
"-Te rog, incearca sa'ti amintesti, poate fi unica noastra sansa de a pleca de aici" spuse astropufa, zambind dezamagita.
Bell ramase ingandurata, asezandu'se in dreptul semnului..
"-..coreean!! ROSE!!" striga ea, vicotorioasa.
"-Ok, imi explici si mie? Sau ai de gand sa topai pe aici fericita, lasandu'ma sa ma uit la tine ca la o persoana exavadata dintr'un spital de boli psihice?" intreba Sydney, nerabdatoare.
"-Rose, sora mea geamana, este obsedata de coreeana. Am vazut semnul asta intr'o carte de a ei, si sub el scria..Uhmm" zise si Bell, ramanand pe ganduri.
Mintea sa'ti fie limpede si sufletul curat, caci acest semn reprezinta salvarea ta. Dar daca minciuna si ura iti stapaneste sufletul, vei ramane prizonierul durerii pe tot restul vietii.
Cuvintele ii aparura cercetasei in minte, cu scrisul mov, usor inclinat. Ii spuse repede prieteni sale, dupa care incepura sa se sfatuiasca.
"-Aham, deci, 50% din sanse indica faptul ca putem ramane blocate aici pentru totdeauna, nu?" sopti astropufa, speriata.
"-Dar 50% ne arata ca putem iesi tefere din locul asta!" raspunse Bell, cu o urma de neliniste in voce.
"-Riscam?" murmura Sydney.
"-Trebuie!" spuse si Bell, cu un ton ce se dorea curajos. "Gandeste'te la o fapta buna lipsita de minciuna, si atinge semnul" mai adauga ea.
Fetele inchisera ochii si se gandira la trecut, tinandu'se de mana si atingand deodata misteriosul simbol coreean....