Cumparaturi buclucase

[Bell Evans]

Bell se duse cu pasi grei spre camera in care dormea impreuna cu Rose. Intristata de prezenta lunii pline, nici nu se obosi sa se schimbe. Ramase in blugi si tricou, invaluita in lumina argintie a serii. Isi puse capul pe perna ce raspandea o aroma slaba de trandafiri salbatici, dupa care ichise ochii si ramase asa minute in sir. Dupa un timp, usa se deschise cu un scartait scurt, iar Rose intra si ea in camera.
"-Pana unde ai stat la ora asta?" murmura Bell, obosita.
"-Pai, Stefan s'a dus nerabdator la culcare. Dar din cauza acestei minunate luni pline...(urma o serie de injuraturi scurte) somnul meu nu vrea sa vina la mine in seara asta" raspunse fata, trista.
Rose se aseza pe marginea patului surorii sale si sopti:
"-Oare avem vreo sansa sa gasim obiectele alea pierdute de atata vreme?"
"-Nu stiu..doar un lucru il am acum in minte..Mi'e dor de Nate, si as vrea sa fiu acasa sa'i citesc lui povesti, pana adoarme linistit in bratele mele.
"-Si mie mi'e dor de el." murmura Rose. "Dar suntem aici impreuna, asa ca vin'o aici!"
Fetele se imbratisara una pe alta, ramanand asa minute in sir. Dragostea dintre ele nu putea fi distrusa in niciun fel, erau mult prea unite si apropiate.
"-Rose?" sopti Bell. "Cand ne vom intoarce acasa?" intreba fata.
"-Nu stiu. Stiu doar ca acum vreau in camera mea.." spuse sora sa, cu o urma de tristete in glas.
Noaptea trecu greu. Rose se cufunda in lectura unei carti despre "Vraji de dezarmare" si ramase in liniste pentru multa vreme. Bell vroia sa ramana singura, dar nu putea sa ii spuna asta surorii sale. Pe la 3 dimineata, se ridica usor din pat si porni cu pasi repezi si usori spre usa din lemn de abanos. Rose statea pe spate, cu cartea ferind'o de privirile din exterior. Bell deschise usa si iesi incetisor din camera. Se uita in jur, dar casa era scufundata intr'o mare de liniste mormantala. Bajbai prin intuneric, dupa care gasi o usa ce ducea spre camera de zi. Intra si se sperie cand vazu ca nu era singura in incapere. Un batran citea o carte, pe un fotoliu caramiziu. Era bunicul lui Stefan.
"-S'a intamplat ceva?" murmura el, ridicandu'si privirea din paginile cartii.
"-E luna plina, si nu pot dormi, imi pare rau ca va deranjez" se scuza Bell, usor stanjenita.
"-Nici eu nu dorm, nu'ti fa griji" spuse bunicul, cu un zambet. "Ar trebui sa mergi pana la Stefan in camera, s'ar putea sa fie si el treaz" adauga el.
"-Nu as vrea sa'l deranjez.." sopti fata.
"-Nu e niciun deranj. E prima camera pe dreapta de la etaj" ii spuse batanul.
Bell iesi incet din camera, si urca scarile spre etaj. Urmand indicatiile bunicului, ajunse in fata unei usi din lemn de cires, cu initiale din rubin sculptate frumos in lemn: S.W. . De la numele lui se gandi fata. Apasa clanta incet si intra in camera. I se infatisa o incapere micuta, primitoare, cu pereti colorati, plini de afise magice. In patul de stejar, baiatul dormea profund, avand pe fata cel mai larg zambet posibil. Il privi pret de cateva secunde, dupa care iesi incetisor din camera. Macar el sa viseze ceva isi spuse Bell, in timp ce cobora. Iesi afara, in mica gradinita de trandafiri. Se aseza intre o tufa galbena si una rosiatica, incantata de mireasma proaspata. Isi rezema capul de gardul frumos vopsit, si dadu frau liber imaginatiei. Vroia sa rezolve misterul obiectelor pierdute, dar nu avea nicio idee de unde sa porneasca. Bunicule, oare tu nu ma poti ajuta? se gandi ea, si ochii i se impaienjenira de lacrimi asemeni margaritarelor. Fu absorbita de privelistea obscura, si observa ca luna plina deja parasise bolta cereasca. Curand adormi, mangaiata de parfumul dulce.
Visa ca se plimba pe un camp parasit, alaturi de bunicul sau. Bellyshor, ia sa vedem daca sti sa'mi raspunzi la ghicitoare!" spuse vesel batranul, cu ochii de smarald sclipindu'i de incantarea ce i'o oferea privelistea nepoatei. Ca un vant este purtat, chiar de tine cand e cald.
Bell se trezi cu un mic tipat. Evantaiul! El trebuie gasit! isi spuse ea victorioasa. Se indrepta cu pasi repezi spre casuta....