Pofta de briose..la miezul noptii

[Jenny Spring]

S-au auzit niste pocnete. Eram eu grabita sa ajung in bucatarie.
"Huh, poa ma prindea Filcht cu Norris a lui!" zic eu cu voce tare nedescoperind prezenta altor persoane. Ridic privirea si zambesc. Erau prieteni de ai mei, inafara de unul care din cate auzisem prin scoala il chema Alexander. In fine, nu imi pasa.
"Ce vant va aduce pe aici? Presupun ca e ca si al meu de mancare si aventura zic eu razand. Dobby, ada-mi te rog niste briose si niste cornuri." ii zic eu bland lui Dobby. Dobby, ca deobicei e ascultator si mi-a adus ce i-am cerut.
Din fericire am capatat un loc bun langa fereastra. Ma uit la fereastra. E cerul senin. Ma uit la luna. Era luna plina. Ma uit in jos la coliba lui Hagrid. Nu se vedea nici o luminita. Ma uit langa Padurea Interzisa. Incrunt privirile Vad un punct mic si negru care parea ca se indreapta spre Padurea Interzisa. Nu putea fi Hagrid. La ora asta tarzie, Hagrid sigur ar dormi.
"Hei, este cineva acolo!" strig eu ingrijorata cu ochii spre tinta.
"Cine, ca eu nu vad pe nimeni!" spuse Isa, care se uita pe geam, fiind langa mine.
Este ciudat. Eu il vad. Insa clipesc ochii si nu il mai vad. Acum nu mai era nimeni. Dar STIU ca am vazut ceva.
"Ciudat...puteam sa jur ca am vazut ceva!" ziceam in soapta, mai mult pentru mine.
In fine,am sperat ca totul se va rezolva si am continuat sa zambesc si sa-mi mananc linistita portia.
Cat am incercat, tot nelinistita eram. Ma tot uit in jos pe fereastra, insa nu se mai vedea nimic. Doar se vedea vantul care batea printre crengi. De ce eram asa de agitata? Aveam senzatia ca urma sa se intample ceva rau.
Din nefericire, nu am reusit sa imi ascund ingrijorarea astfel ca am auzit o intrebare care venea de la...