Cumparaturi buclucase

[Bell Evans]

"-Trezirea, somnorosilor!!"
Bell deschise ochii, si privi usor confuza in jur. In patul din stanga ei dormea Rose, care nici nu se obosise sa vada cine a strigat, iar in fata ei dormea Stefan. Si el fusese brusc trezit de tipatul bunicii. Aceasta intra in camera si intreba pe un ton vesel:
"-Ati dormit bine?"
"-Sincer, eu as mai fi dormit putin, bunico" mormai baiatul, somnoros.
"-Dar sora ta? Ea nu se trezeste??" intreba batrana, prinvind patul lui Rose. Aceasta nu dadea niciun semn ca ar fi treaza.
"-Uhmm, nu ma puneti pe mine sa o trezesc, imi pare rau. Prefer nici sa nu fiu in camera, la cat de urat face!!!" zise Bell si se ridica ametita din patul ei. Merse la baie, insotita de tipete si bunituri ce se auzeau din dormitor. Vai, vai Rosyshor, ce urat faci tu cand te trezeste cineva!! se gandi fata, zambind. Ajunsa in baia mica, cu faianta violet, se privi in oglinda de cristal. Pielea palida parea acum aproape transparenta, lipsita de orice nuanta de rosu. Ochii ii erau obositi, inca impaienjeniti de somn. Se spala repede cu putina apa rece, iar cand se uita din nou in oglinda o intampina o fata mai putin alba, cu obraji trandafirii si o privire jucausa. Eh, asa mai mege! isi spuse ea. Dupa ce termina rutina de dimineata, se intoarse in camera sa se schimbe. Era inca in pijama, si isi dorea mult niste blugi si un tricou. Intra pe usa mare de cires si o vazu pe Rose ciufulita, aruncand priviri nervoase.
"-Usurel, surioara, ce s'a intamplat??" intreba Bell, incetisor.
"-Mda, nimic interesant.." raspunse sora sa, usor sarcastic. Se ridica si pleca la baie, trecand pe langa Bell. Aceasta o urma, si Rose se opri in fata usii de la baie.
"-Ai de gand sa intri o data cu mine?" intreba aceasta, plictisita.
"-Nu, dar tu ai de gand sa'mi spui de ce te comporti asa? Pana acum erai mai incantata decat mine de aventura asta!" spuse Bell, usor suparata.
"-Da, eram. Ma bucur ca folosesti timpul trecut! Pentru ca acum nu mai sunt!" spuse ea, pe un ton plin de repros.
"-Ti'am facut ceva? Imi pare rau daca te'am suparat" sopti Bell, speriata de atitudinea surorii sale. Aceasta intra in baie, trantind usa in urma ei. Sora sa ramase afara, cu gandurile confuze, intrebandu'se ce s'a intamplat.
Curand, Stefan venise langa ea, cu Tom defiland in fata lui. Pisicul ii sari fetei in brate. Bell incepu sa'l mangaie incetisor, iar lacrimile calde i se scurgeau pe obraji.
"-Hey, de ce plangi?? Ce s'a intamplat?" intreba baiatul, socat. "Ti'a facut cineva ceva???"
"-Plang de proasta ce sunt. Imi pare rau, nu ma lua in seama" murmura Bell, dupa care se ridica si isi sterse lacrimile. Tom miorlai in semn dezaprobator cand cateva picaturi lichide ajunsera pe blana lui.
"-Scuze" ii sopti fata.
"-Deci, tot nu vrei sa'mi spui nimic?" insista Stefan.
"-Mi'e dor de casa, nimic mai mult" raspunse fata, pe un ton absent. "Hai sa mergem in sufragerie!".
Pornira amandoi spre camera de zi, unde gasira micul-dejun intins pe masa. Cereale cu lapte si suc de portocale. Bell se aseza incetisor pe scaun si incepu sa se joace cu cerealele, in timp ce Stefan infuleca infometat. Rose isi facu aparitia in cateva minute dupa aceea, asezandu'se fara a spune nimic langa Bell.
"-Vrei suc sau lapte?" o intreba Bell.
"-Suc.." spuse sora sa, pe un ton calm.
Mancara in liniste, dupa care vasele disparura ca prin minune.
"-Mai avem cateva ore, probabil vom ajunge pe la apus!" spuse bunica. "Ce vreti sa faceti azi?"
"-Eu cred ca am sa mangai motanul asta toata ziua" raspunse Bell, zambind.
"-Eu aleg o carte", spuse Stefan, si pleca din camera. Bunica il urma, iar gemenele ramasera singure.
"-Imi pare rau pentru felul cum m'am comportat dimineata.." sopti Rose.
"-Si mie imi pare rau, trebuia sa te las singura, te rog iarta'ma daca te'am suparat!" raspunse Bell.
"-Nu am de ce sa te iert, doar ca nici eu nu stiu de ce am reactionat asa. Cred ca imi e dor de casa, de Nate, de mama si tata.." spuse Rose, intristandu'se.
"-Si mie imi este, crede'ma. Dar trebuie sa gasim acel evantai si celelalte obiecte. Haide, unde e Rosyshor a mea, mereu dornica de aventura??" intreba Bell, incercand sa'si inveseleasca sora.
"-E aici, chiar langa tine" spuse si Rose, zambind. "Deci ma ierti, da?" mai adauga ea.
"-Daca ma ierti si tu" raspunse Bell, si se imbratisara. Motanul suiera suparat, dupa care incepu sa se alinte de marginea bluzei lui Bell.
"-Sti, chiar mi se pare ciudat ca pisica asta te place pe tine, iar mie imi sare mereu in cap" zise Rose, razand.
"-Asta e, dar nici tu nu o prea agreezi, deci sentimentul e reciproc" raspunse Bell, zambind.
Fetele incepura sa vorbeasca in soapta, pana cand intra Stefan.
"-Si, ce mai ziceti??" spuse acesta privindu'le curios pe surori.
"-Uhmm, mai nimic, tu??" raspunse Bell, linistita.
Tin sa va anunt ca am ajuns in Norvegia, iar in 10 minute aterizam in curtea fratelui bunicului meu" zise baiatul, cu o nuanta de entuziasm in glas...