Desfatari aurii

[Rose Evans]

Ramasa doar in lenjeria ei de corp albastru inchis, Rose strabatu, dardaind, curtea castelului. Din cand in cand ii mai dadea cate un picior surorii ei care avea pelerina invizibila, asa ca acum toata scoala se intreba daca nu era nebuna.
" - BELL EVANS!!! DACA TERMIN PROVOCAREA ASTA CU VIATA, SI DACA O SA MAI POT IESI VREODATA DIN DORMITORUL CERCETASILOR, E VAI DE CAPUL TAU!!" o amenitnta Rose pe scumpa ei surioara.
" - Daca mai si tipi la o persoana imaginara, Rosy, inseamna ca e grav. Niciodata nu mi-ai spus ca ai ajuns intr-un stadiu de nebunie asa de avansat." o tachina Bell.
Rose se abtinu sa nu-i traga una prin Pelerina Invizibila, dar nu reusi sa controleze indeajuns valul de injuraturi. Acum chiar ca toata scoala o privea pe ea. O fata din anul IV, dezbracata, ramasa doar in lenjeria de corp, care avea prieteni imaginari pe care ii batea si ii injura. Perfect!! Mai bine nici ca se putea!
In sfarsit ajunsera in fata usii de la intrare. Rose o deschise inca tremurand de frig si intra in castel. Pasi pe piatra rece cu picioarele bocna si dupa ce isi facu curaj, se indrepta spre bucatarie.
Cand ajunse in fata tabloului i se paru cel mai lung si mai aiurit drum strabatut vreodata. Trecu prin tablou si intra in bucatarie. Imediat i se infatisa Dobby, spiridusul de casa.
" - Domnisoara Evans, Dobby onorat!!" zise acesta politicos." Dar de ce aratati asa?"
" - Lunga poveste, Dobby! Acum ai putea te rog frumos sa-mi dai un ceai cald si niste haine cu care sa ma imbrac?" intreba fata rugator.
" - Hmmm...fara ceai, surioara." se auzi vocea lui Bell de langa Rose.
" - Aa, Dobby vazut domnisoara Bell ascuns sub pelerina. Dar Dobby nu putu spus. Dobby adus imediat haine. Dar Dobby avut haine mici."
" - Nu-i nimic, Dobby. E bine si asa. Si totusi..." sopti Rose la urechea spiridusului" un ceai fierbinte sa-mi inclazesc si eu putin oasele astea??"
" - Nu. " raspunse scurt Bell in locul lui Dobby.
" - Bine, bine."
Nu asteptara nici macar 2 minute ca Dobby aparu ducand pe brate niste hainute mici, gri, putin cam stramte pentru ea.
" - Aste cele mai bune haine Dobby avut. Poftim!"
" - AA...multumesc, Dobby, ti le dau acum inapoi!!" zise fata apoi se imbraca cu hainutele spiridusului.
Hmmm. O cam strangeau. Erau niste pantaloni scurti si un tricou stramt, dar mai bine asa decat deloc. Se duse spre portret si se aseza in fata lui Doamna Han. Bellyshor, bineinteles isi puse degetele in uerchi ca sa nu-si auda sora vorbind coreeana. O stresa mult de tot acest lucru. Rose se uuita timp de cateva minute la tablou apoi incepu:
" - Annyeonghaseyo!! Rose inmida. Mangacaunica, ciona. Comapsumida, mamanie. Sunguamida. Bo? Yee. Animida. Cre. Susunim, aboni nunim. Seju cungiunim. Yu sin hwarang. Jang-Geum ciona. Yeee. Pea, comapsumida. Nangdo Deok-Man."
incheie Rose fiind multumita de acest dialog.
" - Ai terminat??" rasufla usurata sora ei.
" - Yeee, nunim! ( Da, surioara) "

Rose se dezbraca si ii inapoie hainele spiridusului apoi parasira bucataria. Apoi porni cu sora ei dupa ea inapoi pe domeniu. Deschise usa de la intrare si simti razele plapande ale soarelui cum patrund in corpul ei incalzindu-l.
" - Surioara, nu uita de ultima parte a provocarii."
" - Off...Chiar trebuie??" intreba smerita Rose.
" - Da."
Rose examina curtea uitandu-se dupa primul baiat car i-ar putea iesi in cale si se indrepta spre grupul de fete de la marginea lacului. Fara sa vrea intra intr-un baiat de la Ochi-de-Soim din anul VI.
" - Aaa, scuze." zise acesta apoi isi aminti provocare si isi zambi seducator. Acesta ii intoarse zambetul dupa care Rose se duse langa prietenele sale...
Bell incepu sa rada si sa le povesteasca intamplarea celorlalte prietene. Apoi nemaiputand sa se abtina Rose sari la gatul surorii sale.