Nimic mai mult decat putina liniste..

[Bell Evans]

Bell fu trezita din visare de Anne.
"-De ce esti aici la ora asta??" incepu ea, curioasa si dornica de conversatie.
"-Uhmm, am avut niste cosmaruri. Te rog vorbeste putin mai incet, nu vreau sa o trezim pe Neo" raspunse cercetasa, zambind. "Dar tu ce faci aici??" mai intreba ea.
"-Eu nu puteam dormi, asa ca am venit aici. Obisnuiesc sa ma plimb pe coridoare, dar nu vreau sa risc o intalnire cu Filch" spuse Anne, razand incetisor.
"-Neo era urmarita de Filch" murmura Bell.
"-Norocoasa, nu am ce zice" raspunse fata.
Tom se trezi din somn, si incepu sa toarca in poala lui Bell. Aceasta incepu sa'l mangaie din nou, zambindu'i cand se uita printre genele dese la ea.
"-Hey, e pisica ta?" intreba Anne.
"-E a unui prieten Cercetas, Stefan Wandcore. Il cheama Tom pe motan, nu'i asa motanel?" termina Bell, jucandu'se cu urechile moi ale pisicii relaxate.
"-Ea e Clara, pisicuta mea. Tu nu ai niciun animal de companie?" intreba Anne.
"-Ba da, o bufnita mica si isteata. O cheama Lola, si acum probabil doarme" sfarsi Bell, zambind.
"-Si eu am o bufnita.." raspunse fata.
Bell isi relua lectura cartii, mangaind intre timp blanita albastra. Neo dormea adanc, cu un zambet larg intiparit pe fata. Anne se gandea concentrata la ceva, dovada urma incretita de pe fruntea ei.
Fetele ramasera timp de mai multa vreme asa, pana cand...